dupa cum este randuit

Luca 22:22 - Negresit, Fiul omului Se duce, dupa cum este randuit. Dar vai de omul acela prin care este vandut El!

                                       A vinde pe cineva este dincolo de orice intelegere omeneasca. Oare cine ne poate stabili valoarea, cine poate spune cat valoreaza un om, el, chip si asemanare a lui Dumnezeu? Nu este vorba aici despre evaluarea omului ca masa musculara, ca forta de munca, desi si asa ceva e respingator, este vorba despre valoarea spirituala a oricarui om, valoare care ne da asemanarea cu Dumnezeu. Iar daca omul nu poate fi astfel evaluat, cum ar putea fi Fiul omului, deci Fiul lui Dumnezeu, deci Dumnezeu? Si, totusi, exista, si nu putini, oameni care sunt in stare de a gandi ca Fiul omului ar putea fi valorificat printr-o vanzare. Necredinta lor, venita dintr-o mare neintelegere, nu le permite sa perceapa ca Fiul lui Dumnezeu poate fi valorificat nu prin vanzare, ci prin iubire. Pentru ca nu-L iubesc vor ei sa-L vanda. Si unii chiar L-au vandut, ei nestiind ca facand aceasta au facut ceea ce era randuit sa faca. Dumnezeu a randuit ca, pentru a ajunge acolo unde trebuie sa ajunga, spre a ne face pe noi sa ajungem acolo unde trebuie sa ajungem, si unde meritam fiecare sa ajungem, Fiul Sau trebuie sa fie vandut. Si El a fost vandut, fara a fi insa cumparat de cineva. Exista vanzatori, dar nu exista niciun cuparator. Caci cei care L-ar cumpara isi dau seama, bucurandu-se nespus, ca Il primesc, ca Il pot primi, si inca din abundenta, fara nicio plata in bani, ci numai in schimbul unui  sentiment de iubire, care sentiment este, in fapt, oglindirea iubirii pe care Fiul lui Dumnezeu o nutreste pentru ei. Nereceptionand duhul iubirii, vanzatorii nu-L iubesc, neiubindu-L Il vand, sperand intr-o recompensa care sa le aduca belsug si fericire. Ei vor sa fie fericiti vanzand izvorul fericirii. Nefiind capabili de iubire, singura recompensa pe care o cere iubirea fiind iubirea, acesti vanzatori nu pot realiza ca, in fapt, ei se vand ei pe ei, si inca pentru nimic, si inca micsorandu-si ei singuri valoarea, pana la a nu mai avea nicio valoare.