Atunci li s-au deschis ochii si L-au cunoscut

Luca 24:30 - Pe cand sedea la masa cu ei, a luat painea; si, dupa ce a rostit binecuvantarea, a frant-o si le-a dat-o.

Luca 24:31 - Atunci li s-au deschis ochii si L-au cunoscut; dar El  S-a facut nevazut dinaintea lor.

Luca 23:32 - Si au zis unul catre altul: "Nu ne ardea inima in noi cand ne vorbea pe drum, si ne deschidea Scripturile?"

                                    Pentru apostoli Invierea lui Isus n-a fost o mirare, ci o bucurie. La fel trebuie sa fie Invierea pentru orice crestin asa-zicand rational. Ratiunea celor ce nu cred in Cristos le poate spune lor ca invierea, fie ea si a lui Isus Cristos, e ceva absurd, si, deci, nu se poate intampla, dar ratiunea celor ce cred in Cristos trebuie sa fie alta. Daca noi, oamenii, avem ratiune, acest lucru il datoram Creatorului nostru, care este si Ratiune Suprema. Este irational sa crezi altfel, caci crezand altfel inseamna sa nu crezi in tine insuti, inseamna sa nu cezi ca tu poti crede ceva, pe cand tu crezi, si anume, crezi faptul ca Isus nu a putut invia. Deci credinta, oricare ar fi ea, face di om o fiinta rationala, asemeni Creatorului lui. "Gandesc, deci exist!" Si omul gandeste, deci exista. Dar si Dumnezeu gandeste, deci exista. Si este normal sa fie asa, din moment ce noi gandim, chiar daca unii dintre noi gandesc ca Invierea lui Cristos este absurda. Cei care gandesc asa, deci asa si cred, sunt cei carora nu li se deschid ochii, sunt cei carora inima nu le arde atunci cand, deschizandu-le Scripturile, le vorbeste Cristos. Ei spun ca a zice: "Cand deschid Biblia nu eu  o deschid, ci Isus Cristos mi-o deschide"  este ceva absurd, deci neadevarat. Dar faptul ca ei pot rationa, chiar si asa, inseamna ca Cel care le-a dat ratiunea exista, asa cum exista ei. Cel care le-a dat ratiunea este vesnic, fiind vesnic, El poate fi prezent acolo, si atunci cand cineva deschide o Biblie. Sau i-o poate deschide chiar El.  Si, spiritual, chiar asa si este. "Spiritual !?!?"  iata cuvantul si intamplarea care, zic ei, le da voie sa spuna ca a crede intr-un luru pe care nu-l poti pipai este absurd. De parca gandul lor, ei si-l pot pipai. De parca sufletul lor, ei si-l pot pipai. Necrezand in Isus Cristos, ei nu cred in ei insisi, necrezand in ei, care, atat de palpabil, exista, ei sunt absurzi. Fiind absurzi, ei nu pot crede ca Isus Cristos le poate deschide Scripturile. Dar iata ca si doi ucenici ai lui Cristos au fost, candva, absurzi, desi trageau nadejdea ca Isus este Mesia, si ca El va izbavi Israelul, ei nu au inteles imediat ca Mesia trebuia sa sufere pentru a putea fi si ei primiti in slava lui Dumnezeu. Pentru a-i face pe cei doi ucenici sa pricepa, deci pentru a ne face pe noi sa pricepem, Cristos sta la masa cu ei, si frange painea, dupa o binecuvantare. Deci se frange pe El pentru a fi inteles. Trece printr-o intamplare irationala, propria Lui frangere, pentru a ne arata cat de adevarat este rationalul. Deci cat de adevarata este ratiunea crestinilor, care cred in Invierea lui Cristos, dupa frangerea Lui.