Iov 4:7 - Adu-ti aminte, te rog: care vinovat a pierit? Care oameni neprihaniti au fost nimiciti?
Trebuie sa ne fie frica mai mult de noi insine decat de Dumnezeu. Dreptatea lui Dumnezeu ne da dreptul sa ne micsoram frica de Dumnezeu. Trebuie sa fim convinsi ca Dumnezeu pedepseste doar gresala. Pedeapsa de care putem scapa, daca intram, meritat, in iubirea lui Dumnezeu. Iar a intra in iubirea de Dumnezeu inseamna a-I accepta iubirea. Dumnezeu ne iubeste neconditionat, numai noi credem ca El ne impune nu mai stim cate conditii. Noi credem ca implinirea legilor este o impunere. Faptul ca avem si posibilitatea de-a nu le implini e o dovada a adevarului ca Dumnezeu nu ne conditioneaza iubirea. El vrea doar ca iubirea sa fie, sa ramana iubire. Dumnezeu spune: "Nu ucide!" ceea ce mai poate insemna: "Nu uri!" adica: "Ramai in iubire!" Si tot asa, cu tot decalogul, si nu numai. Numai ca unii inteleg sa implineasca voia lui Dumnezeu, care voie a lui Dumnezeu este spre binele nostru, Lui neputand sa-I fie rau, Lui, care este Binele Suprem. Iar altii inteleg sa nu-I implineasca voia. Un Dumnezeu drept nu-i poate trata pe ultimii ca si pe primii. El le da sansa ultimilor sa ajunga printre primii, si ii lasa pe primii sa cada intre ultimii. Dar nu-i trateaza la fel.
Scriu aici si versiunea Septuaginta, in traducerea lui B. Anania:
Iov 4:7 - Adu-ti aminte: care din cei curati s-a stins? sau cand pierit-au oare cei drepti, cu toti ai lor?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu