sâmbătă, 27 iulie 2013

făgăduinţa

Faptele Apostolilor 2:39 - Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri, şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.

                                               E bine să ne gândim, citind aceste cuvinte ale lui Petru, la cât de mult încearcă, şi, din păcate, de cele mai multe ori reuşesc, oamenii să schimbe adevăratele meniri ale promisiunilor divine. Sau nu! nu să le schimbe, cum ar putea? ci să încerce să ne facă să le percepem ca şi cum ar fi altfel. Ne cheamă în oricât de mare număr Domnul la El, dar unii creştini, având o credinţă greu de înţeles, susţin că numai mergând alături de ei vom ajunge la Domnul. Adică acest oricât de mare număr  ei îl reduc la un număr de ei stabilit. Analizând contextul, vedem că aici este vorba despre credinţa în Domnul Isus Cristos, despre creştinism deci, mai este vorba despre pocăinţă,  mai este vorba despre botez, şi mai este vorba despre primirea darului Sfântului Duh. Toate de Dumnezeu stabilite, dar de creştini împlinite. E bine să ne gândim, citind aceste cuvinte ale lui Petru, şi la cât de mult creştinismul de astăzi este un creştinism greşit, datorită greşelilor unor creştini. Nu mă leg de prea-multele culte creştine, că asta, până la un anumit nivel, poate fi un lucru benefic, dacă ne gândim la diversitate. Dar, oare, de ce dezbinare în interiorul diversităţii? Că dacă eu, care am fost botezat în Numele lui Isus Cristos, şi de aceea consider că simplul fapt al botezului m-a aşezat în acel oricât de mare număr, deci dacă eu, aşa cum sunt acum, spun asta unor creştini aparţinând altui cult decât al meu, aproape fără ezitare  vor dori să mă convingă că, pentru siguranţa mea, ar fi bine să mă botez la ei. Şi astfel încearcă ei să micşoreze potrivit propriilor interese până la urmă, acel mare număr hotărât de Divinitate. Încât, mergând mai departe, ei susţin că şi pocăinţa numai prin ei o pot împlini, şi la fel şi primirea darului Duhului Sfânt. Cu alte cuvinte, darurile lui Dumnezeu sunt acaparate, prin tot felul de susţineri, de tot felul de creştini. Cred că ar trebui cu toţi să medităm asupra acestei dureroase constatări, şi nelăsându-ne slăbiţi cumva de ea, să avem încrederea că Domnul ne primeşte cu mult mai multă uşurinţă, şi cu mult mai mare bucurie decât vor unii să ne lase să înţelegem. Adică, atunci când citim aceste cuvinte, să ne detaşăm de orice concepte contemporane, şi să rămânem în credinţa primară că făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri, şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.

                                                              

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu