sâmbătă, 16 februarie 2013

și lucrul acesta s-a întâmplat din pricina mâniei Domnului

Ieremia 52:3 - și lucrul acesta s-a întâmplat din pricina mâniei Domnului împotriva Ierusalimului, și împotriva lui Iuda, pe care voia să-i lepede de la fața Lui. Și Zedechia s-a răsculat împotriva împăratului Babilonului.

                                         Zedechia a făcut rău din pricina mâniei Domnului. Este oare de condamnat Zedechia, dacă răul făcut de el s-a întâmplat din pricina mâniei lui Dumnezeu? deci răul nu putea fi evitat. Dar oare Domnul face ceva ce e rău? El, care e Binele Absolut. Eu zic că răul îl facem noi oamenii, Dumnezeu cumva ne ”doar” privește și dezaprobă. Și apoi respinge. Respingerea este cel mai mare rău pe care îl face Dumnezeu, dar, cred eu, nu o respingere așa cum ne tot respingem noi oamenii, câteodată, unii pe alții, pentru că la Dumnezeu respingerea nu înseamnă ură, ci tot iubire înseamnă, iubire în primul rând pentru aceia care nu-I merită respingerea, dar și iubire pentru cel respins, din moment ce el insistă în a se face respins, iar această insistență e pentru el o bucurie. Respingând pe cei care se bucură să fie respinși, Dumnezeu le împlinește bucuria. El nu are cum evita împlinirea unor astfel de bucurii. Cei care le pot evita suntem noi, oamenii. În momentele cheie ale istoriei omenirii, istorie pe care oamenii o clădesc numai aparent după voia lor, pentru că în realitate istoria noastră, ca om și omenire, e supusă, esențial, dorinței divine, în momentele acelea cheie, Dumnezeu își alege întotdeauna oamenii potriviți pentru a împlini istoria. Zedechia a fost unul dintre ei. Voia este a lui Dumnezeu, dar acțiunile sunt ale noastre, ale oamenilor. Au existat și vor exista întotdeauna oameni care să ne desăvârșească, după voința divină, istoria, istoriile. Deci eu m-aș reține să afirm, judecând, că istoria omenirii e un dezastru, sau dacă ajung să afirm spun că e ceea ce noi înșine, toți și fiecare, înfăptuim, și înfăptuind, merităm. Dezastru ar fi o istorie întâmplată fără participare divină. Un dezastru ar fi fost dacă Tatăl nu Și-ar fi trimis Fiul să ne corecteze înfăptuirile dezastroase. Dar L-a trimis. Și El ni le-a corectat, ni le corectează mereu. De aceea cred că nu putem vorbi despre dezastru. Și că vorbind despre mânia Domnului trebuie să nu-I uităm Iubirea.
         Scriu aici și varianta după Septuaginta, în traducerea lui B. Anania:
Ieremia 52:3 - De aceea a venit mânia Domnului asupra Ierusalimului și a lui Iuda,  până într-atât încât i-a lepădat de la fața Sa. Sedechia s-a ridicat împotriva regelui Babilonului.

4 comentarii:

  1. "si lucrul acesta s-a intamplat din pricina maniei Domnului"..aud frecvent in jurul meu fraze similare prin care ii sunt atribuite Providentei acuze( si acum nu ma refer la calamitati indeosebi, ci mai exact la acele catastrofe care sunt vadit provocate de absenta sau prezenta liberului arbitru.
    Aceasta mentalitate inepta eludeaza actiunea unei forte a raului care salasluieste din nefericire in lume.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Așa e Holy S! dacă mi-ar explica cineva cum ar fi posibil ca Binele Suprem să conțină un dram de răutate, aș înțelege, cred, mai bine confuzia lor.

      Ștergere
    2. Tocmai asta as vrea si eu sa aflu..

      Ștergere
    3. Dar, poate, ai și aflat deja Holy S. Eu spun așa: pe Dumnezeu nu ne este greu să-L înțelegem și explicăm, purtăm în noi Duhul Lui, în schimb ne este greu să-l înțelegem și explicăm pe diavol, și greutatea asta o ”transferăm” cumva spre Dumnezeu, căutând tot felul de explicații fără rost.... iar, în ”spatele” nostru diavolul zâmbește: îi împlinim așa dorința......

      Ștergere