Eu v-am vorbit, şi devreme şi târziu...şi nu M-aţi ascultat

Ieremia 35:14 - "Cuvintele lui Ionadab, fiul lui Recab, care a poruncit fiilor săi să nu bea vin, sunt păzite; căci ei nu beau vin până în ziua de astăzi, şi ascultă astfel de poruncile tatălui lor. Iar Eu v-am vorbit, şi devreme şi târziu, şi nu M-aţi ascultat!"

                          Este evident că pe Dumnezeu îl dor mai tare decât ne dor pe noi, oamenii, greşelile noastre. Este semnul, greu de contestat, al iubirii pe care El o simte pentru toţi. În iubirea lui Dumnezeu, toţi suntem egali, diferenţele le facem noi, prin felul diferit în care fiecare înţelegem să ascultăm ce ne spune Acela care vrea ca ascultarea noastră să fie salvarea noastră, aşa cum  e ascultarea de oamenii care ne dau îndrumări potrivite. Dacă în cele mărunte ale vieţii se întâmplă aşa, şi ştim cu toţi ca aşa se întâmplă, cu atât mai importantă devine ascultarea, şi împlinirea cerinţelor divine. Numai că noi, fiindu-ne mai aproape oamenii, uităm, de cele mai multe ori şi cu prea mare uşurinţă, aceste cerinţe. Ca şi cum, dacă nu Îl vedem pe Cel care ne vorbeşte, am fi scuzaţi mult mai uşor că nu-I dăm ascultare. Sau ca şi cum cerinţele acelea ar fi pentru ceilalţi mai ales, şi nu pentru fiecare dintre noi. Pentru a ne face să pricepem ce mult greşim, Dumnezeu e răbdător, El ne vorbeşte încontinuu şi devreme şi târziu aşa cum le-a vorbit tuturor celor dinaintea noastră, şi cum o va face până în ultima noastră clipă. Pentru Dumezeu nu există noţiunea "prea târziu", pentru noi ea există. Dar şi noi, fiecare, o putem anula printr-o întoarcere chiar şi de ultimă clipă, la Salvator. 

       Vezi şi:

Ieremia 35:15 - "V-am trimis pe toţi slujitorii mei, proorocii, i-am trimis într-una la voi, să vă spună: 'Întoarceţi-vă fiecare de la calea voastră cea rea, îndreptaţi-vă faptele, nu mergeţi după alţi dumnezei, ca să le slujiţi, şi veţi rămâne în ţara pe care v-am dat-o vouă şi părinţilor voştri! Dar voi n-aţi luat aminte, şi nu M-aţi ascultat."