sâmbătă, 17 august 2013

Domnul este Duhul

2 Corinteni 3:17 - Căci Domnul este Duhul; şi unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia.

                                        Dumnezeu este Duh - Spirit. Cât de greu trebuie să-mi fie mie să înţeleg ce înseamnă asta? Mie şi tuturor celor care vor să ştie. Când auzim:  "Duh" oare nu cei mai mulţi dintre noi ne gândim  la ceva aproape imaterial, un fel de abur care nu există, pentru că nu-l vedem  şi pentru că ne putem întinde mâinile prin el ca printr-un vid? Cine a văzut vreodată un duh? oricare ar fi el, pentru ca văzându-l pe acela, să-şi poată explica mai uşor Duhul numit Dumnezeu? Nu ne putem baza pe închipuiri când vorbim despre aşa ceva. Sau cât de mult ne poate ajuta faptul că ştim că purtăm în trupuri un suflet, a cărui esenţă este duhul din noi? Să ştim nu e suficient, dacă nu simţim asta, şi anume, să simţim că parte din noi nu aparţine acestei lumi, nu aparţine acestei dimensiuni în care vedem-bine că acum trăim. Şi pornind de la această simţire, care în niciun caz nu trebuie să fie o părere, sau o închipuire, să devenim convinşi că duhul acela există în noi, iar mai departe, convingerea aceasta, să ne convingă de relitatea Duhului numit Dumnezeu. Trebuie să fim cu tărie convinşi că Domnul este Duhul nu pentru că ne vedem unii altora trupurile vieţii acesteia, ci pentru că simţim cum suntem duhuri în trupuri. Numai simţind aşa devenim liberi să-L simţim pe Duhul numit Dumezeu. Nu-L putem vedea pe Dumnezeu, El a binevoit să stabilească asta, dar Îl putem simţi pe Dumnezeu, şi anume, Îl putem simţi simţind dumnezeirea pe care El a aşezat-o în fiecare om, greşitori şi păcătoşi, aşa cum am ajuns să fim toţi. Oricât de păcătoşi ne-am simţi, şi suntem, libertatea pe care o simţim în duh, este mai importantă decât păcatele a tot felul de îngrădiri. Acea libertate ne înalţă spre a-L simţi pe Domnul, şi acea înălţare ne apropie de El. Poate sunt trăiri aparţinând altor dimensiuni decât acelea pe care le percepem acum, şi poate abia viaţa din dimensiunile acelea ne va aduce deplina înţelegere, dar ştiind cum suntem şi trăim acum, ne putem uşura, prin noi înşine, apropierea de Cel despre care ştim că e Duh. Este, cred eu, ceea ce trebuie să înţelegem citind:          Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.  (2 Corinteni 3:18)

15 comentarii:

  1. De a crede in mintuire e cel mai sublim vis al libertatii...Lia

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. mântuirea este desigur cel mai sublim vis al libertăţii noastre, dar să nu uităm: şi cel mai aproape de real...de noi depinde! Cred!

      Ștergere
  2. DUH=MINTE. Pentru cine poate sa inteleaga, aceasta este "cheia" Sfintelor Scripturi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dacă înțelegi prin MINTE creier, nu știu! Dacă înțelegi prin MINTE GÂNDIRE, atunci da! numai că și atunci prin gândire trebuie să înțelegi simțire, prin simțire iubire, prin iubire duh. Iată! Așa cred eu.

      Ștergere
    2. Mintea NU este nici creier, nici gandire. Mintea (duhul) transcende materia: a existat inainte de venirea noastra pe lume si va exista si dupa ce vom parasi aceasta lume. "Eu sunt Alfa si Omega, cel dintai si cel de pe urma, inceputul si sfarsitul." Gandirea este doar o facultate a mintii, nu se identifica cu ea. Mintea are capacitatea de a se purifica, de a se elibera de orice gand sau impuls senzorial, fara a fi catusi de putin afectata, ci dimpotriva, acest demers o apropie si mai mult de Adevarul suprem, sau mai bine zis, DOAR acest demers ii deschide calea catre Adevar. Simturile atrag Mintea in capcana materiei. Ea (simtirea) o simbolizeaza pe Eva care l-a ademenit pe Adam (Ratiunea) in pacat.
      Imi pare rau, dar prin gandire=simtire=iubire=duh eu nu vad decat un joc de cuvinte.

      Ștergere
    3. Vorbești în general, și ai dreptate. Dar ne e complet. Vorbește-mi despre mintea și sufletul tău, te rog.
      Spui că e un joc de cuvinte. Oare pt. că am uitat pe cineva din înlănțuire? Refac: om=gândire=simțire=iubire=duh. Bineînțeles, vorbesc despre omul creat, despre omul dinaintea căderii, despre acel om pe care Creatorul l-a dorit chip și asemănare a Lui Însuși, și dacă El așa l-a dorit, așa l-a creat, pt. că nu este posibil ca Domnul una să dorească și alta să înfăptuiască.

      Ștergere
  3. Nu este complet, evident. Cum as putea sa descriu infinitul in cateva randuri?
    Eu as simplifica relatia "om=gândire=simțire=iubire=duh" la "om=duh". Explicatia este mai laborioasa, dar ma rezum pentru moment la: Dumnezeu este Duh, si daca omul a fost creat dupa chipul si asemanarea Sa, atunci omul este duh.
    Sa vorbesc despre suflet? Suflet au toate vietuitoarele, adica tot ce are viata. Trebuie sa vedem ceea ce il diferentiaza pe om de aceste vietuitoare; tocmai aceasta diferenta este chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Si acest element nu este altul decat RATIUNEA (mintea, constiinta, duhul, omul launtric, fiul omului). Despre intelesul cuvintelor se mai poate discuta.
    Despre minte? Nu as sti de unde sa incep, asa ca daca vrei detalii formuleaza intrebari specifice.
    Ma simt dator sa transmit un avertisment: daca esti foarte bine ancorat in credintele transmise din mosi-stramosi despre Dumnezeu si mantuire, ar fi inutil sa continuam dialogul acesta. Daca esti o minte deschisa, vei afla Calea catre Adevar la capatul careia este Viata sau, "lucruri pe care ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s-au suit".
    Nu vreau nimic in schimb; nici macar recunostinta, asa ca o sa raman un anonim.
    Sa ma ierti ca te judec dar, din postarile tale, esti la inceput de drum.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Inteleg ca mesajul meu nu a "prins". Nici o problema, ma asteptam la asta. Concluzionez totusi spunand ca:
      In forma sa actuala, crestinismul (si nu ma refer la un cult sau o secta anume) NU MAI ESTE de multa vreme detinatorul Adevarului. In decursul istoriei au existat grupuri care au interpretat Sfanta Scriptura mult mai bine decat o face acum si de veacuri ortodoxismul, catolicismul si orice secta desprinsa din acestea. Din pacate aceste grupuri au fost combatute la vremea lor cu maxima intransigenta, fara sa ramana in urma lor decat numele (tot ce au scris reprezentantii lor a fost distrus sau, cine stie, ascuns bine). Sa nu uitam ca insusi Apostolul Pavel a lasat in incertitudine multe detalii ale invataturii lui, preferand sa le transmita prin viu grai decat in scris discipolilor lui. As spune ca in toate epistolele lui a reusit sa nu puna PUNCTUL PE I. Acum, ce ne ramane de facut? Ne multumim cu ce avem? Nu. Facem ceva speculatii plasmuind o poveste credibila, cu cap si coada, usor de inghitit? Varianta asta a ales-o biserica, nu conteaza care. Sau, mai greu dar mai sigur, experimentam. Mergem pe Calea pe care ne-a aratat-o Isus. Daca o facem cu convingere, aflam Adevarul, adevar care este, in ultima instanta, Viata. Dar mai intai trebuie sa stim care este aceasta cale. Inca nu am gasit pe nimeni care sa o banuiasca macar. Despre aceste lucruri voiam sa vorbesc. Voiam.

      Ștergere
    2. Nu ai dreptate să spui că ”mesajul nu a prins” a prins! deci ”m-a prins” pt. că e frumos, mi se pare de bun simț și bogat documentat. Am două motive să mă scuz, și încep cu al doilea: nu am scris de multă vreme pe blog, simt îndemnul să încep iar, dar parcă tu mă descurajezi. Vreau să fii convins că blogul nu e religios, că doar vreau să îmbrac în cuvintele simțirii mele citirea versetelor biblice. Deci probabilitatea să greșesc e mult mai mare decât aceea să nu greșesc, dar îmi asum asta. Și revenind la primul motiv: mă simt ciudat să stau de vorbă cu un Anonim, aș vrea să îți pot personaliza gândurile, ca să știu cui răspund. În rest: DOMNUL CU NOI!!!

      Ștergere
  4. Omul este :duh,suflet,trup (1Tes 5:23) .Duhul nu este mintea omului (vezi. 1Cor.14:14,15) este partea din om care poate intra in partasie cu Dumnezeu mai presus de mintea ,simtamintele noastre,este partea superioara a finite omenesti.In om doar duhul este nascut din nou (Ioan 3:6) ,cu duhul se inchina (Ioan 4:23); cu duhul este lipit de Domnul intr-un mod desavirsit (1Cor.6:17) chiar daca si trupul este al Domnului (1Cor.6:20) si doar duhul este desavirsit (Evrei 12:23) nu si trupul ;duhul nu este supus mortii in contrast cu trupul care este supus mortii (Rom.8:10)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai dreptate! ...în context, aș vrea să-mi vorbești despre suflet.

      Ștergere
  5. In general Scriptura prezinta omul ca avind doua partii :,fie trup - suflet ,fie trup - duh. In felul acesta (adica omul prezentat a fi compus din doua partii) sufletul si duhul sunt tot una .Totusi exista citeva texte care separa duhul de suflet (vezi.1Tes 5:23;Evrei 4:12) si duhul de minte (1Cor14:14,15).In sensul acesta cred ca duhul este mai mult ca :ratiune,sentimente,vointa,constiinta.Pavel spune ca ,crestinul care se roaga in alte limbi o face cu duhul fara sa inteleaga cu mintea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De acord! dar hai să vedem omul creat de Creator față de omul păcătos. Spune Dumnezeu: ”hai să facem om după chipul și asemănarea Noastră” și așa a fost omul făcut. Deci fiind noi o oglindire, atâta cât a binevoit Creatorul să fim, a lui Dumnezeu, așa suntem în esență, pt. că, poate cineva să strice ce a făcut bun Dumnezeu? Deci, care parte din noi a rămas așa cum a creat-o Dumnezeu? Trupul, evident nu; sufletul, nu cred că întotdeauna și la toți. Ne rămâne deci duhul...

      Ștergere
  6. Eu cred ca in prezient doar duhul este mintuit in mod desavirsit (vezi 1 Cor.6:17) ,sufletul este in procesul de mintuire (Iacov 1:21) care se va realiza deplin la moarte (1Petru 1:9) , iar trupul va fi mintuit la venirea Domnului (Filipeni 3:20,21)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Interesante și frumoase precizări....trebuie să citesc și să recitesc....o să-ți răspund apoi,,,,dar cred că așa e.

      Ștergere