sâmbătă, 24 august 2013

Acela îți va spune

Faptele Apostolilor 10:1 - În Cezareea era un om cu numele Corneliu, sutaș din ceata de ostași numită ”italiana”.
Faptele Apostolilor - 10:2 - Omul acesta era cucernic și temător de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii norodului, și se ruga totdeauna lui Dumnezeu.
Faptele Apostolilor 10:3 - Pe la ceasul al nouălea din zi, a văzut lămurit în vedenie pe un înger al lui Dumnezeu că a intrat la el și i-a zis: ”Corneliu!”
Faptele Apostolilor 10:4 - Corneliu s-a uitat țintă la el, s-a înfricoșat și a răspuns: ”Ce este, Doamne?” Și îngerul i-a zis: ”Rugăciunile și milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, și El Și-a adus aminte de ele.
Faptele Apostolilor 10:5 - Trimite acum niște oameni la Iope, și cheamă pe Simon, zis și Petru.
Faptele Apostolilor 10:6 - El găzduiește la un om numit Simon, Tăbăcarul, a cărui casă este lângă mare. Acela îți va spune ce trebuie să faci."

                                      Putem discerne aici, spun eu, o scară a spiritualității: Dumnezeu, îngeri, oameni. Faptul că, spiritual, ne putem regăsi într-o astfel de însoțire, nu face decât să ne asigure că vrerea lui Dumnezeu este mântuirea tuturor. Dar, deși atât de dorită de toți, nimeni nu va fi mântuit fără propria lui participare.  De aici ne mai putem da seama de ceva. Să ne gândim: îngerul vine la Corneliu spre a-i transmite un mesaj, dar nu îi spune el mesajul, măcar că putea să o facă, ci îl trimite la un alt om să i-l spună. Dumnezeu nu vrea să lucreze numai prin îngeri, lăsând omul la o parte. Pentru că, fără îndoială, condiția umană în spiritualitate ar fi fost înjosită dacă Dumnezeu ar fi făcut ca nu prin oameni să le dea oamenilor Cuvântul Său. Într-adevăr,să ne amintim: Templul lui Dumnezeu este sfânt; voi sunteți acela! (1 Corinteni 3:16)  Dacă Dumnezeu nu ar fi dat răspunsuri prin Templele noastre omenești, și ar fi proclamat numai din cer, prin îngeri mai ales, tot ceea ce vrea El să ne dea nouă ca învățătură, locul nostru pe scara spiritualității nu ar mai fi fost același. Dar Dumnezeu așa lucrează! Și nouă acolo ne este locul în spiritualitate. Și cum să nu fie așa când chiar El ne învață felul în care dragostea trebuie să ne țină laolaltă prin legătura unirii, iar calea pentru ca aceasta să se întâmple curat și adevărat este aceea ca spiritele noastre să se reverse unele în altele. Și așa să apelăm unii la alții, trimiși de Dumnezeu, de îngeri sau de oameni, pentru ca învățând unii de la alții, să întărim prin iubire spiritualitatea.

2 comentarii:

  1. Cita profunzime in cuvintele: calea pentru ca dragostea prin legatura pacii sa se intimple curat si adevarat este aceea ca spiritele noastre sa se reverse unele in altele. Ma intreb oare credinta intareste simturile sufletului si ma ajuta la mintuire sau ascultind si gindind mult imi invalmasesc sufletul si ma lasa in orbire?
    Lia

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. mai întâi: mulţumesc!
      : nu cred că ardoarea cu care ne dorim mîntuirea ar trebui să ne învălmăşască sufleteşte, lăsându-ne apoi rătăcitori printre tot felul de ascultări şi gândiri. Ne dorim mult mântuirea, dar nu cu disperare. De aceea e bine să ne revărsăm spiritual unii în alţii, adică să împlinim iubirea cristică, fără însă să ajungem să credem că această iubire are cerinţe nu-ştiu-cât de complicate. Ea e la fel de simplă cum e de sinceră, dar e o simplitate pe care mereu trebuie să o întărim. De unde, cred eu, şi nevoia de comunicare şi de încurajare reciprocă.

      Ștergere