sâmbătă, 1 decembrie 2012

Eu, Domnul, spun ce este adevărat, vestesc ce este drept.

Isaia 45:19 - "Eu n-am vorbit în ascuns, într-un colţ întunecos al Pământului. Eu n-am zis seminţiei lui Iacov: Căutaţi-Mă în zadar! Eu, Domnul, spun ce este adevărat, vestesc ce este drept."

                                                      Vedeţi ce banală e întrebarea: "oare unde Îl găsesc pe Dumnezeu?" sau întrebarea: "oare cum să fac să Îl aud şi eu pe Dumnezeu?". Iată! El nu stă în colţuri întunecoase şi ascunse. Şi iată! căutările noastre, indiferent de abnegaţiile sau nehotărârile noastre, nu sunt zadarnice, şi nu sunt aşa pentru că pe Dumnezeu Îl putem găsi chiar şi înainte de a-L căuta, El fiind oricum, şi oriunde prezent. Nu cred că ar trebui să mă acuze cineva de panteism  pentru că fac aceste afirmaţii. Să ne gândim: Dumnezeu era sau nu era în flacăra focului care nu mistuia rugul aprins pe care-l vedea Moise? Sigur că era, dar nici Cerul atunci El nu l-a părăsit, era şi în Cer deci. Dumnezeu locuieşte într-un singur loc, dar este prezent peste tot.  Chiar şi atunci când, indiferenţi sau atenţi spre alte alea ale vieţii, noi trecem pe lângă El, El este acolo, adică aici, lângă fiecare dintre noi. El nu se ascunde, nu are cum, pentru că ascunzişurile ţin de latura omenească a înţelegerii credinţei. Mulţi dintre noi, căutându-L pe Dumnezeu, aproape că se ascund ei de El, ori din teamă, că se simt prea păcătoşi, ori din neştiinţă, crezând că ne trebuiesc multe şi obositoare căutări pentru a-L găsi. Pare greu să găsim pe cineva despre care ştim că nu îl putem vedea. Când este vorba despre găsirea de oameni, aşa este. Dar când este vorba despre Dumnezeu totul se schimbă, găsirea Lui, deşi El, deocamdată, e de nevăzut, este mai uşoară decât găsirea oricărui om, pentru că El e Dumnezeu nu e om. Nu cum căutăm pe alţi oameni trebuie să Îl căutăm pe Dumnezeu, pentru că trebuie să ştim că El nu stă ascuns niciodată, şi pentru nimeni. Mulţi dintre cei care Îl căutăm nici nu ştim că deja L-am găsit. Dumnezeu vine în întâmpinarea noastră chiar în timp ce-L căutăm, şi ni se dezvăluie chiar în timp ce ne îndoim. El e Dumnezeu!
                                                             

2 comentarii:

  1. ehe... chiar crezi ca gasirea lui Dumnezeu se poate compara cu o gasire omeneasca? Cand Il gasesti pe Dumnezeu gasesti sens, cand Il gasesti pe Dumnezeu gasesti implinire. Cum sa-L gasesc daca nu-L caut? sau cum sa ma gandesc ca poate chiar L-am gasit si Il am pe Dumnezeu daca nici nu am avut in gand sa-L caut?...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ori eu nu m-am exprimat suficient de clar, ori tu m.ai înţeles greşit. Oricum, în puţine cuvinte, iată ce am vrut să spun, ca o părere a mea, bineînţeles: Dumnezeu există dincolo de căutările sau găsirile noastre, El există în egală măsură pt. toţi, diferenţierile le facem noi, şi, de cele mai multe ori, credem că El există în funcţie de aceste diferenţieri. Ori nu-i aşa. Poţi tu crede că faptul că unii nici nu au de gând să-L caute, Îl anulează pe Dumnezeu? Sau Îl anulează găsirile greşite ale altora? Iar căutările şi găsirile noastre proprii, ale fiecăruia, cine altcineva ni le poate confirma sau infirma decât El, în primul rând, şi apoi fiecare dintre noi, în nume propriu. Te-am plictisit?

      Ștergere