Ecleziastul 12:7 - până nu se întoarce ţărâna în pământ, cum a fost, şi până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat.
Suntem toţi ţărână, luată din ţărână, şi suntem toţi duh, dat de Dumnezeu. Ţărână suntem şi în ţărână ne întoarcem, este numai tabloul vizibil al împlinirii destinului nostru, al fiecăruia, celălalt aspect, pe care nu-l putem niciunul vedea, dar pe care toţi ar trebui să-l simţim cu asupra de măsură, este acela că duhul, dat de Dumnezeu prin suflare gură peste gură primului om, şi prin el nouă tuturor, se întoarce la Cel care l-a dat. De fapt putem crede că acesta a fost şi scopul pentru care Treimea a hotărât să creeze alte persoane în afara Lor, şi anume, scopul de a trăi în veşnicie împreună, Treimea necreată, şi noi, duhurile create, deşi, desigur, Ele, Persoanele Treimii, Îşi erau suficiente pentru a trăi în iubire şi fericire, aşa cum din veşnicie trăiesc. Cu alte cuvinte, am fost creaţi toţi pentru a întregi iubirea divină şi fericirea divină. Aceasta este menirea noastră primordială, şi de aceea trebuie să fim cu toţii fericiţi că, prin simpla naştere, hotărâtă desigur tot de Creator, aşa cum El a hotărât creerea primului om, avem, fără excepţii, această menire. Ce facem noi cu ea, e o altă discuţie, dar orice am face, ţărâna care suntem se întoarce în pământ, iar duhul care suntem, şi care include şi sufletul care suntem, se întoarce la Cel care a hotărât să existăm în această împreunare de suflet şi trup. Sigur că suntem obligaţi să ne gândim şi mai departe, adică să ne gândim la ce se întâmplă după ce duhurile noastre, ale fiecăruia, ajung înapoi la Dumnezeu, şi această gândire ne poate obliga, acum, să devenim mult mai atenţi cu ce facem din acest tot care suntem. Poate cel mai bun lucru ar fi să ne exersăm încă de pe acum întoarcerea, gândindu-ne la ce va fi după. Şi anume, să ne gândim fiecare, fără a-i judeca pe alţii dacă o fac şi cum o fac, dacă ne împlinim cu adevărat menirea de a fi întregitori ai iubirii şi fericirii divine. Cel care ne va judeca pe toţi, după ce vom ajunge din nou la El, este Creatorul, şi desigur, judecata Lui va fi dreaptă, şi din momentul acela, ireversibilă. Va fi, pentru cei aleşi, momentul reluării existenţei umane aşa cum ar fi dorit Creatorul să râmână ea încă de la bun început.
Scriu aici şi varianta după Septuaginta, în traducerea lui B. Anania:
Eclesiastul 12:7 - mai înainte ca praful să se întoarcă în pământ aşa cum a fost
şi sufletul să se-ntoarcă la Dumnezeu, Cel care l-a dat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu