Iov 14:5 - Dacă zilele lui sunt hotărâte,
dacă i-ai numărat lunile,
dacă i-ai însemnat hotarul pe care nu-l va
putea trece,
Iov 14:6 - întoarce-Ți măcar privirile de la el, și dă-i răgaz,
să aibă măcar bucuria pe care o are
simbriașul la sfârșitul zilei.
Încă o dată ni se adeverește că destinul nostru a fost stabilit de Dumnezeu, El ne-a fixat hotarul pe care nu-l putem trece. Ni l-a fixat atât referitor la anumite bariere de credință și comportamentale pe care nu e bine să le depășim, cât și referitor la lungimea vieții noastre, a fiecăruia. Acesta cred eu că e sensul destinului stabilit de Dumnezeu: El ne-a dat niște limite generale, dar și personale, între care ne putem mișca, liberi fiind. Dacă în privința limitelor referitoare la numărul zilelor care ne este dat să-l trăim, nu avem nicio posibilitate de decizie, cei care se sinucid crezând doar ei că este decizia lor, în realitate, zic eu, diferă numai metoda sfârșirii zilelor lor, data fiind hotărâtă ca și în cazul tuturor, în privința limitelor referitoare la credință și comportament, noi, fiecare, suntem cei care luăm deciziile, fiind vorba despre trăirea vieții pe care Dumnezeu ne-a dat-o fiecăruia. Cine ia decizii de a trece dincolo de niște hotare stabilite, și comunicate nouă prin Biblie, se face singur răpunzător pentru ceea ce face. Noi nu ne cunoaștem dinainte destinul, dar asta nu înseamnă că el nu există. Faptul că Dumnezeu ne știe pașii fiecăruia cu mult înainte ca noi să-i împlinim e o dovadă că trăim împlinind un destin.
Scriu aici și varianta după Septuaginta, în traducerea lui B. Anania:
Iov 14:5 - Că Tu la socoteală și lunile i-ai pus;
i-ai pus hotar în vreme, hotar de netrecut.
Iov 14:6 - Mai lasă-l din privire, dă-i timp să se-odihnească,
să-i placă și lui viața măcar cât unei slugi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu