Psalm 51:6 - Dar tu ceri ca adevărul să fie în adâncul inimii:
fă, dar, să pătrundă înțelepciunea înlăuntrul meu!
Dumnezeu cere. Apoi noi Îi putem cere să ne ajute să înfăptuim ce ne cere El. Dumnezeu ne-a dat voința, tot El ne-a dat putința de a înfăptui ce voim. Tot ce înfăptuim, înfăptuim pentru că suntem ce vrem noi să fim, după ce Creatorul ne-a înștiințat despre cum ar trebui să fim pentru a fi așa cum s-a gândit El să fim. Tot ce înfăptuim, înfăptuim ca rezultat al unor trăiri lumești, atunci când trebuie să fie lumești, fiind sfinte totodată, din moment ce ne recunoaștem creație a Celui Sfânt având chipul și asemănarea Lui, sau ca rezultat al unor trăiri sfinte, atunci când trebuie să fie sfinte, fiind lumești totodată, din moment ce ne recunoaștem proveniența adamică. Ceea ce înseamnă că lumescul nostru trebuie să fie sfânt, dar sfințenia noastră nu poate fi altfel decât lumească, pentru că suntem oameni. Noi nu vom ajunge niciodată îngeri ca ființe, dar stările angelice ne sunt posibile. Sfințenia noastră, omenească așa cum e ea, ne înalță spre stări angelice, iar Cel care ne ajută cel mai mult în aceasta este Acela care a creat îngerii spre a ne ușura apropierea de El.
Psalm 51:10 - Zidește în mine o inimă curată, Dumnezeule,
pune în mine un duh nou și statornic!
Psalm 51:11 - Nu mă lepăda de la Fața Ta,
și nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt!
Psalm 51:12 - Dă-mi iarăși bucuria mântuirii Tale,
și sprijinește-mă cu un duh de bunăvoință!
Scriu aici și varianta după Septuaginta, în traducerea lui B. Anania:
Psalm 50:6 - Că, iată, adevărul l-ai iubit:
cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi le-ai arătat mie.
Psalm 50:10 - Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule,
și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele!
Psalm 50:11 - Nu mă lepăda de la fața Ta
și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine!
Psalm 50:12 - Dă-mi iarăși bucuria mântuirii Tale
și cu duh stăpânitor mă întărește!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu