Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veșniciilor, Domn al păcii

Isaia 9:2 - Poporul care umbla în întuneric, vede o mare lumină; peste cei ce locuiesc în țara umbrei morții răsare o lumină.

Isaia 9:6 - Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, și domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: ”Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veșniciilor, Domn al păcii.”

                                                   Să fie lumină! a zis Dumnezeu  Și a fost lumină.   A fost un răstimp, până la prima cădere a omului, în care era multă lumină. Deși nopțile urmau zilelor, întunericul nopților de până la primul păcat purta în el lumină. Nopțile acelea nici nu erau nopți, erau seri, liniștitele seri ale odihnei Dumnezeului Creator, seri luminate și de satisfacția muncii împlinite  Dumnezeu se uitase la tot ce făcuse: și iată că erau foarte bune! (Gen. 1:31)  A fost seară, și apoi a fost o dimineață  ne spun Scripturile de șase ori, a șaptea oară ne vorbesc numai despre zi  în ziua a șaptea Dumnezeu Și-a sfârșit lucrarea pe care o făcuse; și în ziua a șaptea S-a oduhnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse. Dumnezeu a binecuvântat ziua a șaptea și a sfințit-o (Gen. 2:2,3)  Sfârșindu-Și lucrările Dumnezeu, serile odihnei Lui s-au transformat în ziua odihnei Lui, zi în care lumina creată era încă pură. Dar vine omul și, consistent ajutat și îndemnat de un înger decăzut, întunecă lumina. El, omul greșelilor, transformă seara în noapte adâncă, transformă parte din creația lui Dumnezeu într-o țară a umbrei morții.  Și a devenit atât de negru-întunecată această țară încât, pentru a-i salva pe cei de acolo, Dumnezeu a trebuit să trimită Lumina creată la început, și a trimis-O, venind printre noi Cel care este Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veșniciilor, Domn al păcii.  Cine continuă acum să vrea să trăiască în țara umbrei morții  nu înțelege semnificația Luminii, și deci ni Îi merită venirea. A iubi acum mai mult întunericul decât lumina înseamnă a rămâne în atitudinea de dinaintea venirii Luminii, atitudinea primului păcat, atitudinea transformării serilor în nopți. Acum, când prin această venire Dumnezeu ne-a ușurat atât de mult mântuirea, păcatul devine cu atât mai mult de neînțeles, și deci mai greu de iertat. Lumina pe care o vede acum poporul care umblă în întuneric este o mare lumină, este lumina din Să fie lumină! Și este lumină, și este Lumina, căci domnia Copilului născut este domnia Părintelui veșniciilor.

 Scriu aici și varianta după Septuaginta, în traducerea lui B. Anania:

Isaia 9:1 - ...Poporul cel ce umbla în întuneric a văzut lumină mare; voi, cei care locuiți în latura și în umbra morții, lumina va străluci peste voi!

Isaia 9: 5 - Că Prunc ni S-a născut, Fiu, și ni S-a dat, a Cărui stăpânire Și-o poartă pe umăr; și numele Lui se cheamă: ”Înger-de-mare-sfat”, ”Sfetnic minunat”, ”Dumnezeu tare, biruitor”, ”Domn păcii”, ”Părinte al veacului ce va să fie”; că Eu voi aduce pace peste domni și sănătate Lui.