Isaia 18:4 - Căci așa mi-a vorbit Domnul: ”Eu privesc liniștit din locuința Mea pe căldura arzătoare a luminii soarelui, și pe aburul de rouă, în vipia secerișului.”
Domnul privește, Domnul vorbește, Domnul trebuie ascultat! Acel Domn care privind ne vede, văzându-ne ne vorbește, vorbindu-ne ne liniștește. Numai cine Îl ascultă pe Dumnezeu știe ce înseamnă liniștea ascultării, liniște precum privirea liniștită a lui Dumnezeu, privire care, chiar ea, trebuie să fie pentru cei priviți o căldură arzătoare cum simte El că este căldura ... luminii soarelui , trebuie să fie abur de rouă, vipie a secerișului. Ne privește și ne vorbește Dumnezeu de oriunde, și oriunde am fi noi, dar liniștea ascultării noi singuri ne-o procurăm. Dumnezeu îi privește chiar și pe aceia care nu-I merită privirea, dreptatea Lui constând și în aceasta. Dar meritul sau nemeritul de a fi de El priviți, ne privește pe fiecare în parte, răspalta fiind, pentru fiecare, pe dreaptă măsură.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu