Domnul a adus durere peste întristarea mea

Ieremia 45:3 - Tu zici: "Vai de mine! Căci Domnul a adus întristare peste durerea mea; îmi sleiesc puterile suspinând, şi nu găsesc odihnă!"

                                         Oare să fie un lucru dureros durerea peste care Domnul aduce întristare? Oare nu ne-am putea închipui că aceste cuvinte au fost rostite de Cristos, chiar înainte de a i se bate cuiele pironirii sale pe cruce?      Vai de mine! Domnul a adus întristare peste durerea Mea; Îmi sleiesc puterile suspinând, şi nu găsesc odihnă [...] Eli! Eli! Lama sabachtani?      Nu este părăsit de Domnul cel căruia Domnul îi aduce întristare peste durere. Căci ce este durerea fizică faţă de bucuria spirituală? Este cineva care să poată spune că Isus n-a fost bucuros în momentul jerfei Lui, El ştiind cel mai bine ce înseamnă această jertfă, ce a adus ea omenirii? Şi ce sunt întristările faţă de seninătatea odihnei în Dumnezeu? Nu noi oamenii, Dumnezeu a hotărât ca bucuriile liniştii sufleteşti să ne vină prin mari dureri, şi asta tocmai pentru a înţelege apoi cât mai adevărat bucuria. Fără ştiinţa de a suporta durerile, bucuriile se golesc de conţinut. Că aşa este ne-o dovedeşte fără tăgadă Isus Cristos.