Isaia 4:2 - În vremea aceea odrasla Domnului va fi plină de măreție și slavă, și rodul țării va fi plin de strălucire și frumusețe pentru cei mântuiți ai lui Israel.
Este o măreție strălucitoare mântuirea, adică viețuirea eternității în prezența lui Dumnezeu. Și acum Dumnezeu este prezent, dar fiind Spirit, prezența lui este spirituală, adică nu poate fi pipăită, ea poate fi simțită (doar?) iar a simți este o trăire mult mai personală decât a pipăi. A simți un spirit, mai ales Spiritul Etern, este și mai greu, acum mai ales, când această simțire nu este obligatorie pentru a trăi, deci mulți pot trăi nesimțindu-L. Dar în vremea aceea simțirea Spiritului Etern va fi firească, va deveni obligatorie prin ea însăși, așa cum obligatorie ne este acum respirația. În vremea aceea simțirea lui Dumnezeu va fi respirația noastră, dar o altfel de respirație, căci măreția, slava, strălucirea acelor trăiri vor deveni arderea care ne va împlini veșnicia.
Scriu aici și varianta după Septuaginta, în traducerea lui B. Anania:
Isaia 4:2 - Și-n ziua aceea va străluci Dumnezeu cu slavă în sfat pe pământ,
ca să înalțe și să umple de slavă rămășița lui Israel.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu