măcar în timpul vieţii mele va fi pace şi linişte

Isaia 39:8 - Ezechia a răspuns lui Isaia: "Cuvântul Domnului, pe care l-ai rostit, este bun. Căci, a adăugat el, măcar în timpul vieţii mele va fi pace şi linişte."

                                                      S-a mulţumit cu puţin Ezechia, dar aceasta a fost liniştitoarea lui consolare  măcar în timpul vieţii mele va fi pace şi linişte.  Şi a fost pace şi linişte, dar ce sunt câţiva ani de linişte într-o lungă înşiruire de ani de nelinişti? A domnit 29 de ani Ezechia, şi deşi nemulţumit de stăpânirea asiriană sub care trăia Iuda, liniştea din răstimpul vieţii lui a fost ca un fel de mană hrănitoare în pustietatea anilor lui Iuda, ea, liniştea aceea întăritoare, avându-şi izvorul în buna-înţelegere a credinţei în Yahve. Oricât de mari ar fi neliniştile unor stăpâniri cezăreşti, credinţa în Domnul, Dumnezeul nostru Creator şi Mântuitor, rămâne, dacă e adevărat trăită, deci simţită, mult mai mare, fiindcă e mult mai importantă, căci ea, credinţa, îşi are izvorul în Dumnezeu. Izvorul, dar şi revărsarea. Ezechia (Yahve este tăria mea) a trăit pentru a dovedi celor de atunci, şi nu mai puţin nouă de acum, cât de tare este Yahve, Isaia (Yahve este mântuire) a trăit pentru a dovedi celor de atunci, şi nu mai puţin nouă de acum, cine este Mântuitorul. Spune Ezechia  Cuvântul Domnului [...] este bun  Iată-L acolo prezent pe Hristos. Deşi atunci prezent numai sub formă rostită, întruparea Lui era virtuală, căci Yahve-tărie şi Yahve-mântuire înseamnă Cuvânt-întrupat. De aceea Dumnezeu le-a vorbit celor de atunci, şi nouă acum  mângâiaţi! mângâiaţi! pe poporul Meu (Isaia 40:11)  adică: "priviţi! priviţi! Cuvântul-întrupat." Căci ce altceva este Întruparea decât suprema noastră mângâiere...liniştea din timpul vieţii noastre.