Isaia 7:7 - Căci așa vorbește Domnul, Dumnezeu: ”Așa ceva nu se va întâmpla și nu va avea loc.”
Nu se întâmplă ceea ce nu vrea Dumnezeu să se întâmple, iar ceea ce nu vrea Dumnezeu să se întâmple nu trebuie să se întâmple. Numai că ... atunci când stabilește lucrurile care trebuie sau nu să se întâmple, Dumnezeu nu judecă cum judecăm noi, oamenii. Se întâmplă să existe atâta rău în lume, s-a întâmplat și se va întâmpla, pentru că Domnul știe, (poate?) că ar fi mai rău dacă nu s-ar întâmpla atâta rău în lume. Atunci ar fi o lume în care, deși ar exista mai mult bine, ar fi un bine forțat, ar fi un bine care, neavând nicio altă variantă, s-ar transforma el într-un fel de rău, un rău al binelui, și tare mult ar slăbi forța acest bine. Numai cine a trăit răul știe prețui binele. Ne-o spune și Cristos, suferind răul pe care a vrut să se întâmple să-l sufere. El a acceptat să se întâmple să sufere răul pentru ca să ne arate nouă cum trebuie să ajungem la bine. Tot ceea ce ni se întâmplă, ni se întâmplă pentru că trebuie să ni se întâmple, unele întâmplări venindu-ne chiar de la Dumnezeu, altele fiind (doar?) tolerate de Acesta. Ce vrea Dumnezeu să nu se întâmple, nu se întâmplă, încât ne putem gândi că întâmplările trăirilor noastre, cărora noi le spunem viață, cuprind nu numai ceea ce trebuie să se întâmple, dar și ceea ce nu trebuie să se întâmple. Alegerea noi o facem. Neîntâmplările, sau lucrurile de neîntâmplat, prin negație, sunt și ele creații ale lui Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu