Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine...

Isaia 43:2 - Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; şi râurile nu te vor înneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde, şi flacăra lui nu te va aprinde.

Isaia 43:3 - Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, Sfântul lui Israel, Mântuitorul tău! [...]

                                        Cine citeşte aceste cuvinte şi nu simte că ele lui îi sunt adresate, greşeşte mult, căci cine nu simte aşa, nu Îl simte pe Dumnezeu.   Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău înseamnă că Yahve, deşi al tuturor, este înainte de toate  Dumnezeu personal, Dumnezeu al simţirii fiecăruia. Ne-a dat tuturor viaţă Dumnezeu, adică fiecăruia, deci fiecăruia ne-a dat simţire, dar fiecare ne folosim simţirea după cum fiecare simte, cu alte cuvinte, deşi ca trăire simţirea ne-a fost dată de Dumnezeu, noi singuri, fiecare în parte, ne trăim simţirea. Ceea ce înseamnă că fiecare simte ce vrea el să simtă, iar unii vor să Îl simtă pe Dumnezeu, pe când alţii nu vor să-L simtă pe Dumnezeu. Este, cred eu, corect spus "nu vor", pentru că de putut ar putea, din moment ce alţii care vor, pot. Este Dumnezeu personal Yahve prin simţirea pe care fiecare o are, o avem. Iar ceea ce Dumnezeu  face tuturor, face fiecăruia în parte, fiecare în parte făcându-ne sau nu merituoşi ai acţiunilor divine. Au trecut prin ape oamenii poporului Israel, dinspre Egipt spre Canaan, nici unul nu s-a înnecat, dar s-au înnecat mulţi egipteni. Nu s-a înnecat nici unul dintre toţi înseamnă  râurile nu te vor înneca   Focul pe care l-a văzut Moise pe Sinai, focul arzând dar nearzând rugul  Îngerul Domnului i S-a arătat într-o flacără de foc, care ieşea din mijlocul unui rug. Moise s-a uitat; şi iată că rugul era tot un foc, şi rugul nu se misuia deloc. (Exodul 3:2)  este un foc nemistuitor al cărnii, dar mistuitor al sufletlui, adică al simţirii. Cine nu simte că îi arde sufletul din dragoste de Dumnezeu nu Îl iubeşte pe Dumnezeu. Dar chiar şi aşa, Dumnezeu rămâne Dumnezeu şi al aceluia, iar acela rămâne om al lui Dumnezeu. Numai că pe acela apele îl vor înneca, focul îi va arde carnea. Adică el nu va fi mântuit, şi anume, nu va fi mântuit pentru că nu a vrut el să se facă mântuit, prin nevrerea lui de a-L simţi pe Dumnezeu. Deci iată! râuri care nu înneacă, dacă vrei tu să nu fii înnecat, focuri care nu ard, dacă vrei tu să nu te ardă. Apă...foc...Dumnezeu...om...viaţă - pentru toţi şi pentru fiecare. Eu voi fi cu tine; şi râurile nu te vor înneca  însemnă "Eu voi fi cu tine dacă vei vrea tu să fiu cu tine, aşa cum vreau Eu, şi atunci râurile nu te vor înneca, flacăra nu te va arde." Adică dacă ai aprinsă flacăra în suflet, flacăra rugului nu te va arde. Cei ce ard în interior din iubire de Dumnezeu, nu vor fi arşi.