până la sfârșit o deplină nădejde

Evrei 6:11 - Dorim însă ca fiecare dintre voi să arate aceeași râvnă, ca să păstreze până la sfârșit o deplină nădejde,

Evrei 6:12 - așa încât să nu vă leneviți, ci să călcați pe urmele celor ce, prin credință și răbdare, moștenesc făgăduințele.

                                                                                                        În așteptarea sfințirii divine, ne sfințim noi, prin viața pe care am hotărât să o ducem. Numai niște oameni așa sfințiți se pot apropia de Dumnezeu. Sfințenia aceasta obișnuită, obținută cu multă trudă, ne învață ce important e să ne păstrăm speranța. Eu cred că numai aceia care înțeleg rosturile acestor mari osteneli sunt capabili a-și păstra neștirbită până la sfârșit speranța. Drumul spre Dumnezeu este și un drum al calvarului, ne-a dovedit-o Cristos, dar la capătul lui ne așteaptă, ca și pe El, învierea și înălțarea. Dar poate nu ar trebui să înțelegem astăzi calvarul mai ales ca pe niște mari suferințe, eu nu cred că Dumnezeu dorește asta, ci, poate, ca pe o pregătire a noastră de a fi capabili de a suporta astfel de suferințe, și de a-i admira pe cei care s-au făcut capabili de astfel de suportări. Știu că diavolul nu-și acordă niciun răgaz, și el ar vrea să nu ni-l acordăm nici noi.     Având credință și răbdare putem ști că vom avea și puterea da a fi pregătiți să ne înțelegem calvarul, și așa să-l suporătm mai ușor, în așteptarea împlinirii celor promise.

   Scriu aici și traducerea lui B. Anania:

Evrei 6:11 - Dorim dar ca fiecare din voi să arate aceeași râvnă pentru adeverirea până la sfârșit a nădejdii,

Evrei - așa încât să nu fiți lenevoși, ci imitatori ai celor ce prin credință și răbdare moștenesc făgăduințele.