a fost asemănat cu Fiul lui Dumnezeu

Evrei 7:1 - Într-adevăr, Melchisedec acesta, împăratul Salemului, preot al Dumnezeului Preaînalt, care l-a întâmpinat pe Avraam când acesta se întorcea de la măcelul împăraților, care l-a binecuvântat,

Evrei 7:2 - care a primit de la Avraam zeciuială din tot, care după însemnarea numelui său, este întâi ”împărat al neprihănirii” apoi și ”împărat al Salemului” adică ”împărat al păcii”,

Evrei 7:3 - fără tată, fără mamă, fără spiță de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârșit al vieții, dar care a fost asemănat cu Fiul lui Dumnezeu, rămâne preot în veac.

                                                                                                            Salem este vechea denumire a Ierusalimului - Urusalem adică ”cetatea Salem” adică ”cetatea păcii”. În drumul său de întoarcere de la Damasc spre Hebron, Avraam trece pe acolo, dându-i cinstea cuvenită lui Melchisedec, acestui preot al Dumnezeului Preaînalt. Aproape anonim, Melchisedec devine etalon a ceea ce înseamnă a fi ”omul lui Dumnezeu”, ales al Lui. Căci despre el se spune a fi fost fără tată, fără mamă, fără spiță de neam iată-l deci perfect încadrat în ceea ce peste veacuri avea să spună Cristos: ”ca să veniți la Mine și să vă înțelegeți venirea, trebuie să vă lăsați părinții, frații și să Mă urmați” Dar acest sfat nu trebuie înțeles ca pe o povață pentru abandonarea celor dragi și apropiați. Isus vrea să spună că, înaintea tuturor, în sufletele noastre trebuie să troneze, de neatins! Dumnezeu. Tot Cristos spune să ne iubim aproapele ca pe noi înșine, și cine ne este mai aproape decât familia? De aceea se spune și despre acest preot Melchisedec că nu avea tată și mamă, în realitate îi avea, dar nu înainte de a-L avea pe Dumnezeu. Și iată că, având o astfel de trăire, se mai spune despre Melchisedec că nu a avut nici început al zilelor, nici sfârșit al vieții   Aproape ca Isus. Dar totuși, nu ca El. N-a avut Melchisedec început al zilelor, pentru că fiind el mai mare chiar decât Avraam, făcea parte dintr-o stirpe aleasă a Creatorului, veche precum creația, deci pentru noi, fără început, adică având un început pe care numai Dumnezeu i-l cunoaște. Se zice apoi că nu a avut nici sfârșit al vieții, pentru că, evident, locul lui în Raiul etern oricine îl poate vedea. De aceea Melchisedec, și cei din stirpea lui, pot fi asemănați cu Fiul lui Dumnezeu, oameni fiind, dar rămânând preoți în veac. Așa sunt mulți sfinți ai oamenilor, cărora până și oameni de felul lui Avraam trebuie să le dea zeciuială. Sfințenia lor, desigur nu de oameni dată, dar de ei trebuind a fi recunoscută, precum Avraam față de Melchisedec, sfințenia sfinților deci nu se supune trecerii timpului. Melchisedec e confirmarea.

    Scriu aici și traducerea lui B. Anania:

Evrei 7:1 - Căci acest ”Melchisedec, rege al Salemului, preot al Dumnezeului-Celui-Preaînalt, care l-a întâmpinat pe Avraam când acesta se întorcea de la înfrângerea regilor” și ”l-a binecuvântat”,

Evrei 7:2 - el, căruia ”Avraam i-a făcut parte, zeciuială din toate”, al cărui nume se tâlcuiește mai întâi ”rege al dreptății”, dar care mai este și ”rege al Salemului”, adică ”rege al păcii”,

Evrei 7:3 - fără tată, fără mamă, fără spiță de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârșit al vieții, dar asemănat Fiului lui Dumnezeu, el rămâne preot de-a pururi.