jurământul este o chezășie

Evrei 6:16 - Oamenii, ce-i drept, obișnuiesc să jure pe cineva mai mare; jurământul este o chezășie care pune capăt oricărei neînțelegeri dintre ei.

                                                                                                                 Importanța cuvântului rostit. Fiecare promisiune, fiecare cuvânt rostit ar trebui să fie precum un jurământ, adică o chezășie care să pună capăt neînțelegerilor dintre oameni, căci cuvintele ne-au fost date de către Dumnezeu, iar Dumnezeu S-a făcut Cuvânt, și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr.  (Ioan 1:14)  Nici n-ar mai fi nevoie de juruințe la rostirea cuvintelor, dacă omul ar înțelege că ținerea promisiunilor dar și simpla rostire a cuvintelor, sunt semne ale credinței, semne al respectului pentru Cuvântul întrupat, semne ale dorinței noastre arzătoare de a fi mântuiți. Căci de mântuire noi oamenii avem trebuință, deci interesul trebuie să fie al nostru. Atunci de ce oare Dumnezeu dorește mântuirea noastră, a fiecăruia și a tuturor, mai arzător decât ne-o dorim chiar noi? Dumnezeu știe ce înseamnă împlinirea cuvântului rostit, care cuvânt devine, în chiar momentul rostirii lui, o juruință. Cineva ar putea spune că lui Dumnezeu Îi este ușor să-Și țină promisiunile. Dinspre partea Lui, da! Îi este ușor. Dar dinspre partea noastră, a oamenilor, nu! căci noi nu am merita ținerea promisiunilor de către Dumnezeu, noi, zicătorii de cuvinte înșiruite la nesfârșit, dar pe care, tot la nesfârșit, la o clipă după rostirea lor le și uităm. De aceea devine necesar jurământul, măcar că Dumnezeu știe că, chiar și așa, noi oamenii trecem pe lângă cuvinte ca pe lângă un gard. Dumnezeu știe, dar El are răbdare.

      Scriu aici și traducerea lui B. Anania:

Evrei 6:16 - Fiindcă oamenii se jură pe cel mai mare, și jurământul, ca chezășie, pune capăt oricărei neînțelegeri dintre ei.