o asemănare pentru vremurile de acum

Evrei 9:6 - Și după ce au fost astfel întocmite lucrurile acestea, preoții care fac slujbele intră totdeauna în partea dintâi a cortului.

Evrei 9:7 - Dar în partea a doua intră numai marele preot, o dată pe an, și nu fără sânge, pe care îl aduce pentru sine însuși și pentru păcatele din neștiință ale norodului.

Evrei 9:8 - Prin aceasta, Duhul Sfânt arată că drumul în Locul Preasfânt nu era încă deschis câtă vreme sta în picioare cortul dintâi.

Evrei 9:9 - Aceasta era o asemănare pentru vremurile de acum, când se aduc daruri și jertfe care nu-l pot aduce pe cel care se închină în felul acesta la desăvârșirea cerută de cugetul lui.

Evrei 9:10 - Ele sunt doar niște porunci pământești, date ca toate cele privitoare la mâncăruri, băuturi și felurite spălături, până la o vreme de îndreptare.

                                                                                                 Noul legământ, devenit și legământul iertării noastre, este, ne-o spune Spiritul Sfânt, legământul care ne deschide drumul spre Locul Preasfânt. Eu simt asta ca fiind vorba despre Locul Preasfânt din sufletul nostru, aflat dincolo de perdeaua a doua a lui, undeva în străfund. Descoperindu-ne pe noi înșine, Îl descoperim pe Creator, descoperindu-L pe El ne descoperim pe noi înșine. Iar pentru a îngriji acest Loc Preasfânt din noi trebuie, la fel ca și în Locul Preasfânt di cort, să nu dăm întâietate unor porunci pământești. Poruncile divine dacă nu rămân așa în Locul Preasfânt din noi, acel Loc își pierde sfințenia. Numai așa păstrăm sfințenia Locului Preasfânt din noi, și numai așa, curați deci, putem intra în sfințenia bisericilor în care intrăm în drumul nostru de aici spre Cer. Respectarea divinității poruncilor înseamnă să ne respectăm pe noi înșine, respectându-ne fiecare sufletul, acel suflet cu care vom merge înaintea lui Dumnezeu.  

      Scriu aici și traducerea lui B. Anania:

Evrei 9:6 - Astfel fiind întocmite lucrurile, preoții intrau întotdeauna în primul cort, săvârșind sfintele slujbe;

Evrei 9:7 - în cel de-al doilea însă numai arhiereul, o dată pe an, și nu fără sânge, pe care-l aducea pentru sine însuși și pentru păcatele cele din neștiință ale poporului.

Evrei 9:8 - Prin aceasta Duhul Sfânt ne deschide ochii că drumul către altar nu era limpede arătat, atâta vreme cât primul cort încă mai stătea în picioare.

Evrei 9:9 - Aceasta era o parabolă pentru timpul de astăzi, cum că sunt daruri și jertfe care nu au putere să ducă la desăvârșire conștiința celui ce slujește,

Evrei 9:10 - ele fiind doar legiuiri despre mâncăruri, despre băuturi, despre felurite spălări, puse pentru trup până la vremea îndreptării.