sâmbătă, 28 ianuarie 2012

aducerea aminte a păcatelor este înnoită din an în an

Evrei 10:1 - Într-adevăr, Legea, care are umbra bunurilor viitoare, nu înfățișarea adevărată a lucrurilor, nu poate niciodată, prin aceleași jertfe care se aduc neîncetat în fiecare an, să facă desăvârșiți pe cei care se apropie.
Evrei 10:2 - Altfel, n-ar fi încetat oare ele să fie aduse, dacă cei care le aduceau, fiind curățiți o dată, n-ar mai fi trebuit să mai aibă cunoștință de păcate?
Evrei 10:3 - Dar aducerea aminte a păcatelor este înnoită din an în an, tocmai prin aceste jertfe,
Evrei 10:4 - căci este cu neputință ca sângele taurilor și al țapilor să șteargă păcatele.

                                        Legea ... are umbra bunurilor viitoare  mântuirea se va produce la cea de-a doua venire a lui Mesia, venire care pentru întreaga omenire este un timp viitor. Atunci când oamenii vor putea vorbi la prezent despre acest eveniment, spunând: ”Mesia a venit!” va fi o altă lume, în care eternitatea va fi conștientizată de toți, așa cum toți acum conștientizăm trecerea timpului. Va fi o eternitate a Binelui - Raiul, și o alta a Răului - Iadul. Bunurile neprețuite ale acelei lumi, deși trecere de timp nu va mai exista, vor fi clipele de imensă bucurie trăite în prezența lui Dumnezeu. Pentru a poseda acele bunuri ne pregătește acum Legea. Adică ea trebuie respectată acum, în această viață a greșelilor repetate cu voie sau fără voie, în fiecare zi. De aceea ar fi, practic, nevoie în fiecare zi de aducerea jertfei spirituale. Jertfele puțin folositoare, dar având până atunci importanța lor, au fost înlocuite cu o jertfă perfectă, precum Acela care a vrut să o facă. Acum ne putem gândi fiecare la cât de puțin important ne este propriul sânge, dar totuși cât de important dacă Dumnezeu a luat jertfa făcută pentru el, pentru sângele fiecăruia, și a transferat-o în lumea Lui. Și-a dat sângele Dumnezeu ca să ne salveze sângele. Am putea aproape spune că este mai important pentru Dumnezeu propriul nostru sânge, decât este pentru fiecare dintre noi. Ceea ce înseamnă că sângele fiecăruia, viața fiecăruia deci, capătă valoare doar prin Dumnezeu. La nivel spiritual, asta înseamnă o întoarcere, prin Isus Cristos acum, la acel Adam din primele momente de după crearea lui de către Creator.
              Scriu aici și traducerea lui B. Anania:
Evrei 10:1 - Într-adevăr, având doar umbra bunurilor viitoare, și nu chipul însuși al lucrurilor, cu aceleași jertfe care neîncetat se aduc an după an, legea nu poate niciodată face desăvărșiți pe cei care se apropie.
Evrei 10:2 - Altfel, n-ar fi încetat oare ele să mai fie aduse, de vreme ce, odată curățiți, cei ce slujesc n-ar mai avea nicio conștiință a păcatelor?
Evrei 10:3 - Dimpotrivă, prin ele în fiecare an se face amintirea păcatelor,
Evrei 10:4 - și aceasta, pentru că-i cu neputință ca sângele de tauri și de țapi să înlăture păcatele.                                                                        

2 comentarii:

  1. Sunt total de acord cu ceea ce spui si este adevarat ca iubitul nostru Isus a venit pentru noi sa ne dea exemplu viu si etern de traire,de fire umana indumnezeita.Ne-a aratat ce fel este drept sa-l veneram pe DUMNEZEU CREATOR pe toate nivelele noastre de existenta,nu si-a tradat crezul pana la moartea pe cruce,a fost ispitit,cum suntem si noi dar a pus mai presus IUBIREA de oameni si de DUMNEZEU.Crucificarea lui a avut loc inainte de a se naste in trup muritor,a stiut si si-a asumat imensa raspundere a salvarii rasei umane,din iubire pentru noi si ca ajutor Tatalui ceresc.IUBIREA e puterea cea mai mare din univers,Dumnezeu este IUBIRE,el ne cheama la EL nu pentru EL ci pentru noi,maruntele LUI seminte,ca sa putem trai fericiti in EL si EL in noi.Nu ne-a creat sa ne chinuie cumva ci IUBIREA din EL ne-a creat,sa-l lasam sa ne innalte fiinta!
    Sacrificiul sangelui,trebuie adus de fiecare in parte,inainte de a ne ruga,sa ne facem bilantul,sa ne vedem faptele,gadurile,intregul comportament fata de noi insine si fata de ceilalti frati ai nostri si in lumina constiintei-samanta lui DUMNEZEU din noi,sa cruficicam pacatul in interiorul nostru.Uneori e greu,nimeni nu spune ca e usor sa ne debarasam,sa de dezbracam de noi insine,dar numai asa se poate naste omul adevarat,pregatit pentru venirea MANTUITORULUI nostru.Sa nu se astepte nimeni ca va veni iar sa se chinuie pentru noi,EL va veni ca MOSTENITOR al IMPARATIEI caruia EL i-a pus temelia.Daca vrem sa vina mai repede trebuie sa-l ajutam sfintindu-ne pe toate nivelele noastre de existenta.

    RăspundețiȘtergere