Domnul a jurat, și nu Se va căi

Evrei 7:20 - Și fiindcă lucrul acesta nu s-a făcut fără jurământ,

Evrei 7:21 - căci pe când leviții se făceau preoți fără jurământ, Isus S-a făcut preot prin jurământul Celui care I-a zis: ”Domnul a jurat și nu Se va căi: Tu ești preot în veac după rânduiala lui Melchisedec!”,

Evrei 7:22 - prin chiar faptul acesta, El S-a făcut garantul unui legământ mai bun.

                                                                  Legământ, preot, preoție. Niciuna nu poate fi nici măcar ignorată, nemaivorbind de desfințarea vreuneia. Preot în veac făcut printr-un jurământ despre care se spune că Cel care l-a făcut nu Se va căi înseamnă desigur preoție în veac. Nu vor putea oameni desființa preoția, chiar dacă comportamentul celor mai mulți dintre preoții care pretind a servi preoția i-ar putea duce cu gândul că ar putea-o face. Dar iată că aici citim despre un legământ al instituirii preoției, legământ care nu-i aduce păreri de rău Celui care l-a făcut. Și atunci nici pe  noi comportamentul urât al unor preoți nu ar trebui să ne îndreptățească să condamnăm preoția. Căci este evident că preoția aceasta avându-L pe Mesia Mare Preot nu poate fi afectată de comportamente omenești, nici de ale preoților care se comportă urât, nici  de ale acelora care îi condamnă. Preoția e mai importantă decât ticăloșia unora dintre cei care o deservesc. Preoția aceasta, al cărui preot în veac după rânduiala lui Melchisedec este Preotul care a știut să moară pentru a dovedi adevărul legământului și veșnicia jurământului.

          Scriu aici și traducerea lui B. Anania:

Evrei 7:20 - și încă nu fără jurământ; căci aceia (leviții) fără jurământ au devenit preoți,

Evrei 7:21 - dar El cu jurământ, prin Cel ce I-a grăit: ”Juratu-S-a Domnul și nu-I va părea rău: Tu ești preot în veac!”

Evrei 7:22 - Și cu aceasta, Isus a devenit chezașul unui mai bun testament.