Păzește-ți inima

Proverbe 4:23 - Păzește-ți inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieții.

                                                   Izvorul vieții noastre este Dumnezeu- Tatăl, Fiul, Duhul Sfânt- împreună, de neseparat, și totuși separați atunci când trebuie să fie separați. Tatăl Domnul Dumnezeu, a făcut pe om din țărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viață, și omul s-a făcut astfel un suflet viu (Geneza 2:7)     Fiul Calea, Adevărul și Viața (Ioan 14:6)        Duhul Sfânt Însuși Duhul adeverește, împreună cu duhul nostru, că suntem copii ai lui Dumnezeu (Romani 8:16)   Păzindu-ne inima mai mult decât orice  păzim dumnezeirea din noi, prin inimă neînțelegând organul acela ale cărui bătăi ne marchează viața, ci înțelegând acel suflet viu  pe care ni l-a dat Dumnezeu, și dându-ni-l, ne-a făcut asemănători cu El, asemănători în a avea un suflet viu, așa cum viu este Domnul, adică un suflet veșnic. Sufletul nu poate fi decât viu, altfel ar fi altceva. Nu poate fi mort un suflet, așa cum mort nu poate fi sufletul viu al lui Dumnezeu. Animalele nu au suflet, au numai suflare, de aceea ele într-adevăr mor, putrezesc, dispar pentru totdeauna. Dar cu omul nu se întâmlă așa, el, omul, având un suflet viu ca sufletul lui Dumnezeu, un suflet veșnic deci. De aceea cred că inima vieții noastre nemuritoare este sufletul nostru, care își are izvorul la Dumnezeu, și care suflet însemnă veșnicie. Ne păzim veșnicia păzindu-ne sufletul, păzim dumnezeirea din noi păzindu-ne inima. Ne-o păzim noi, dar mai ales ne-o păzește Dumnezeu:

Proverbe 19:8 - Cine capătă înțelepciune își iubește sufletul; cine păstrează priceperea  găsește fericirea.