Estera 7:10 - Și au spânzurat pe Haman pe spânzurătoarea care se pregătise pentru Mardoheu, și mânia împăratului s-a potolit.
Mânia omului duce pe alt om la spânzurătoare. Pentru omul mânios nu e așa de important cine este spânzurat, important este să știe că există spânzurătoarea. Omul mânios atunci când este drept, căci și drepții pot fi mânioși, spânzură pe cine trebuie spânzurat, dar când este nedrept spânzură pe cine nu trebuie, nedreptatea lui salvându-l pe vinovat. Care este locul lui Dumnezeu în toate aceste posibile întâmplări? Să ne amintim: iubește-L pe Domnul, Dumnezeul tău și iubește-ți aproapele ca pe tine însuți! Nu poți spânzura pe cine iubești, și n-ar trebui să existe persoane pe care, creștinește, să nu le iubești; deci din punctul de vedere al lui Dumnezeu, nimeni nu ar trebui să spânzure pe cineva. Mânia unora, însă, îi face să spânzure pe alții, dar de fapt ei înșiși sunt cei ”spânzurați”. Potolindu-și în felul acesta mânia, nu va scăpa de vină.
Mi-a placut mult ce ai scris legat de mania omului! Poate asa este, uneori noi facem la fel, cred eu, cu vorbirea de rau. Vorbim de rau si nu ne gandim la persoana care va fi ranita ci pur si simplu la placerea noastra de a o face, din pacate! Sa fii bine!
RăspundețiȘtergereȘi voi să fiți bine, Iulia.
RăspundețiȘtergereFII BINECUVÂNTATĂ !!!