ce nădejde

Iov 27:8 - Ce nădejde-i mai rămâne celui nelegiuit când îi taie Dumnezeu firul vieții, când îi ia sufletul?

                                           Toți avem, până când ne  taie Dumnezeu firul vieții   speranța de a ne fi făcut merituoși ai mântuirii. Apoi Domnul ne ia sufletul, ceea ce noi trebuie să înțelegem că sufletul tuturor va ajunge la Judecata lui Dumnezeu. Acolo și atunci aceia care acum și aici se osârdesc să își țină sufletul lângă Dumnezeu, pot avea speranța să rămână veșnic lângă Dumnezeu. Alții, care acum și aici uită de Dumnezeu, nu pot avea aceași speranță cu primii, ceea ce nu înseamnă însă că sufletul lor va fi nimicit prin pedepsire, Dumnezeu nu e nimicitor!  însemnă că sufletul lor va continua să existe în aceeași uitare de Dumnezeu ca aceea de acum, numai că atunci uitarea de Dumnezeu va însemna trăire în lipsa lui Dumnezeu. Dreptatea lui Dumnezeu constă și în aceea că El ne lasă tuturor sufletul așa cum chiar El ni l-a dat, adică suflet viu în veșnicie. Dar dreptatea lui Dumnezeu mai constă și în aceea că va răsplăti fiecare suflet cu ceea ce fiecare suflet s-a făcut merituos a avea drept răsplată, pentru unele veșnicia în prezența lui Dumnezeu, și anume, pentru cele care Îl merită pe Dumnezeu, pentru altele veșnicia în absența lui Dumnezeu, și anume, pentru cele care nu Îl merită pe Dumnezeu. Meritul sau nemeritul acum și aici ni-l stabilim toți.

  Scriu și varianta după Septuaginta, în traducerea lui B. Anania:

Iov 27:8 - Au ce nădejde are păgânul când așteaptă?

                 sau, dacă speră-n Domnul, chiar se va mântui?