Lumina

Proverbe 13:3 - Cine-și păzește gura, își păzește sufletul, cine-și deschide buzele mari aleargă spre pieirea lui.

Proverbe 13:9 - Lumina celor neprihăniți arde voioasă, dar candela celor răi se stinge.

Proverbe 13:19 - Împlinirea unei dorințe este dulce sufletului, dar celor nebuni le este urât să se lase de rău.

                                                                                                        Neprihănire și nebunie, viață și neviață, lumină și întuneric, Dumnezeu și nedumnezeu, acestea și multe altele la fel ne sunt oferite pe tavă, sau ca probe ale unor grele încercări. Cele rele ne încearcă, cele bune ne încarcă...alegerea este a noastră, a fiecăruia. Dumnezeu ne-a dat un suflet, Dumnezeu ne-a dăruit un spirit ca să ne fie mai ușor să rămânem ai Lui. Dar ne-a dat și libertatea de a ne trăi noi înșine simțămintele sufletului, bucuriile spiritului, încât dacă am ales lumina să avem lumină, dacă alegem întunericul să avem întuneric. Suntem oameni creați de Dumnezeu, dar liberi să trăim împotriva lui Dumnezeu. Dumnezeu El Însuși ne-a aprins candela, candelă pe care o putem păstra așa, aprinsă, și apoi îngriji să nu se stingă, și așa avem lumină, sau o putem lăsa să se stingă, sau o stingem chiar noi, și așa avem întuneric. 

   Scriu aici și varianta după Septuaginta, în traducerea lui B. Anania:

Proverbele lui Solomon 13:3 - Cel ce-și păzește gura, sufletul și-l păzește;

                                                   dar cel ce-și pripește buzele, frică-și va aduce sieși.

                                        13:9 - Drepții au pururea lumină,

                                                   dar lumina necredincioșilor se va stinge.

                                        13:20- Dorințele credincioșilor îndulcesc sufletul,

                                                    dar lucrurile necredincioșilor sunt departe de cunoaștere.