Psalm 147:4 - El socotește numărul stelelor, și le dă nume la toate
Psalm 147:5 - El acoperă cerul cu nori, pregătește ploaia pentru pământ, și face să răsară iarba pe munți.
Înțelegând cât de mare și de perfectă este creația lui Dumnezeu, chiar și din puținul acela pe care-l știe, omul poate înțelege cât de mare și de perfect este Dumnezeul Creator, Cel care a creat imensitatea și perfecțiunea ei prin Cuvânt. Devine neputincios omul în fața mărimii și perfecțiunii Universului creat, cu toate că află mereu noi și noi aspecte ale acestuia, dar în fața mărimii și perfecțiunii lui Dumnezeu, omul nu trebuie să fie așa, căci Dumnezeu i-a spus să-L iubească, iar pentru a-L putea iubi cu-adevărat, trebuie să-L cunoască, adică, deși nespus de greu, să-I pătrundă mărimea și perfecțiunea. Și o face mai ușor omul întorcându-se cu gândurile și simțirile dinspre mărimea și perfecțiunea Universului creat, înspre viața de pe planeta pe care Dumnezeu l-a rânduit să trăiască. Aici el descoperă că tot Dumnezeu acoperă cerul cu nori, pregătește ploaia pentru pământ, și face să răsară iarba pe munți și mergând mai departe, ajunge cu gândurile și simțirile la Dumnezeul creator al sufletului și minții lui, care este Același cu Dumnezeul creator al Universului de afară. Constatându-le pe acestea, și pătrunzând cât poate el pătrunde, omul își poate da seama că Acel Dumnezeu care a creat stelele, socotindu-le numărul, îl iubește mult pe el, pe om, și că din iubire pentru el a creat totul, pe el creindu-l dintr-o și mai mare iubire. Și atunci se poate liniști omul, pentru că își poate da seama că mai importantă decât mărimea și perfecțiunea Universului creat este Iubirea lui Dumnezeu, izvor al iubirii lui. Și își mai poate da seama că, străduindu-se să rămână în această iubire, sufletul lui poate deveni imens, precum Universul. Din iubire a creat Dumnezeu totul, și iubirea este aceea care îl împlinește pe om, făcând din el ceea ce Dumnezeu a vrut să fie: un suflet mare prin divinitatea lui.
Dio ha creato ogni stella, le conosce tutte e le chiama una ad una per nome. Solo Lui ne conosce il numero esatto e la profonda bellezza.
RăspundețiȘtergereE così Dio ha creato ogni uomo e lo conosce e lo può chiamare per nome come un figlio. Solo Lui ci può capire nell'intimo e leggere nel cuore dove abita il Suo respiro.
El ţine în mână adâncimile pământului, şi vârfurile munţilor sunt ale Lui. A Lui este marea, El a făcut-o, şi mâinile Lui au întocmit uscatul: veniţi să ne închinăm şi să ne smerim, să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Făcătorului nostru! - Psalmul 95
RăspundețiȘtergereEl a făcut cerurile şi pământul, marea şi tot ce este în ea. El ţine credincioşia în veci.-Psalm146
Tu, Doamne, numai Tu ai făcut cerurile, cerurile cerurilor şi toată oştirea lor, şi pământul cu tot ce este pe el, mările cu tot ce cuprind ele. Tu dai viaţă tuturor acestor lucruri, şi oştirea cerurilor se închină înaintea Ta.-Neemia 9
Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El. Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre. 1Ioan 9,10
E bello che dici, Rita....nei nostri cuori abita il respiro di Dio...e bello! non io respiro, ma Lui respira in me! Mi fai grande gioia, Rita!
RăspundețiȘtergereMulțumesc pentru comentariu, Sakura
RăspundețiȘtergere