VAI DE TINE, PUSTIITORULE

Isaia 33:1 - Vai de tine, pustiitorule, care totusi n-ai fost pustiit; care jefuiesti si n-ai fost jefuit inca! Dupa ce vei sfarsi de pustiit, vei fi pustiit si tu, si dupa ce vei sfarsi de jefuit, vei fi jefuit si tu.

                           

                                Oare de ce ii lasa Dumnezeu pe jefuitori sa jefuiasca, iar pe pustiitori sa pustiasca? Si ce deosebire este intre un jefuitor si un pustiitor? Sunt intrebari care ne rascolesc, si mai ales prima, ne poate aduce gandul ca este prea ingaduitor Dumnezeu lasandu-i pe rai sa-i domine pe cei buni, caci iata! pedeapsa jefuirii lor, jefuitorii o vor primi-o doar dupa ce vor fi ispravit de jefuit. Si stim cu toti ca cei care jefuiesc se imbogatesc mai repede decat cei cinstiti, care muncesc. Si mult mai usor. Si atunci, de ce ingaduie Dumnezeu astfel de intamplari, cand Lui i-ar fi atat de simplu sa desfiinteze jefuirea, prin desfiintarea jefuitorilor? Dar oare i-a facut Dumnezeu jefuitori pe cei ce jefuiesc, sau ei singuri s-au facut asa? Nimeni nu se naste jefuitor, ci devine jefuitor. Toti ne nastem oameni. Si ar fi fost nedrept Dumnezeu nelasandu-i sa se nasca pe cei despre care El stia ca vor deveni jefuitori. Iar Dumnezeu nu poate fi decat drept. Drept fiind, El va pedepsi jefuirea cu pedeapsa pe care jefuirea o merita, si va rasplati nejefuirea cu rasplata pe care ascultarea de cuvantul Lui o merita. Jefuirea este o neascultare de cuvant. Si pentru ca multi jefuiesc, putini se vor mantui. Rasplata jefuirii va fi nemantuirea, iar nemantuirea este, la un loc, jefuire si pustiire. De aceea se spune ca vor fi jefuiti cei care jefuiesc, si vor fi pustiiti cei care pustiesc. Pentru Dumnezeu nu exista nicio diferenta intre jefuitor si pustiitor, amandoi fiind neascultatori de Cuvant. Dar pentru om ar trebui sa existe o diferenta; eu cred ca jefuitorul ne jefuieste de cele materiale, de cele ce sunt ale cezarului deci, pe cand pustiitorul ne pustieste in cele spirituale, cele ce sunt ale lui Dumnezeu deci. De aceea pustiitorul este mai rau decat jefuitorul, caci el, pustiitorul, vrea sa ne jefuiasca in ce avem mai sfant in noi - spiritul. Si aceasta jefuire se face prin pervertire, ei, pustiitorii, reusind de multe ori sa ne perverteasca sufletul. Iar un suflet pervertit se indeparteaza din-ce-in-ce de Dumnezeu. Putem fi jefuiti de cele ce sunt ale cezarului, noi tot cu Dumnezeu ramanand, dar e foarte greu sa ramanem cu Dumnezeu cand suntem jefuiti in cele spirituale. De aceea este bine sa nu ne lasam pustiiti, nelasand pe oameni sa ne jefuiasca spiritul, partea divina din noi. Fiind pus de Dumnezeu in fiecare dintre noi,  semn al iubirii Lui pentru fiecare, spiritul ar trebui sa ramana de neatins.  Iata de ce jefuirea spiritului inseamna pustiirea iubirii lui Dumnezeu. Iar daca acest lucru se intampla, suntem noi mai vinovati decat pustiitorii nostri. Intr-un fel, Il aparam pe Dumnezeu aparandu-ne pe noi.