DUHUL DOMNULUI SE VA ODIHNI PESTE EL

Isaia 11:2 - Duhul Domnului se va odihni peste el, duh de intelepciune si de pricepere, duh de sfat si de tarie, duh de cunostinta si de frica de Domnul.

Isaia 11:3 - Placerea lui va fi frica de Domnul; nu va judeca dupa infatisare, nici nu va hotari dupa cele auzite [...]

Isaia 12:2 - Iata, Dumnezeu este izbavirea mea, voi fi plin de incredere si nu ma voi teme de nimic; caci Domnul Dumnezeu este taria mea si pricina laudelor mele, si El m-a mantuit.

                      A ne face din frica o placere inseamna a ne mari nerabdarea ca lucrul de care ne este frica sa se intample. Cand frica devine o placere, ea nici nu mai poate fi numita 'frica'.  Atunci cand placerea este urmarea unei frici, perceptia noastra pentru ea, pentru acea placere,  sporeste mult. Si pe masura ce creste placerea, se micsoreaza frica, dar nu de tot, caci o farama de frica va ramane oricum, dar va fi, atunci, frica de noi insine, de neputinta noastra de a intelege, la nivelul dorit, bucuriile placerii, si de a le trai asa. Iar pentru a ne spori bucuriile placerii, trebuie sa ne apropiem cu mereu sporita truda de cauza care o produce: Dumnezeu. Putem sa facem aceasta numai printr-un mereu sporit duh al intelepciunii, al priceperii, al maririi cunostintelor despre El. Pentru a implini placerea bucuriei data de frica de Dumnezeu, trebuie sa-L cunoastem cat mai bine pe Dumnezeu, caci nu ne poate veni implinita placere dinspre necunoscut, pentru a-L cunoaste cat mai bine pe Dumnezeu, trebuie sa cercetam cat mai bine tot ceea ce este legat de Numele Lui, caci nu putem capata implinita cunoastere fara o neostoita cercetare, pentru a cerceta cat mai bine tot ceea ce este legat de Numele lui Dumnezeu, trebuie sa cautam cat mai spornic toata vrerea Acestuia, pentru a-I afla vrerea, trebuie sa-I ascultam cuvintele, pentru a-I asculta cuvintele, trebuie sa ne apropiem cat mai mult de El, pentru a ne apropia cat mai mult de El, trebuie sa-L iubim cat mai mult; iubindu-L mult, bucuriile date de placerea de a ne fi frica de El, vor fi depline. Ma tem de Dumnezeu pentru ca sunt un om gresitor, dar Il iubesc pe Dumnezeu pentru ca El este Cel ce este, si stiind eu cine este El, si stiind eu ca El, si numai El, este izbavirea mea, astept plin de incredere sa-mi dea mantuirea, desi stiu ca nu o merit. Dar mai stiu, prin cautare, ascultare si implinire, ca El este un Dumnezeu Bun, Milostiv si Drept. De aceea nu ma mai tem de nimic, ma tem doar de Dumnezeu. Pe care, insa, iubindu-L, caci cunoscandu-L stiu sa-L iubesc, si care iubindu-ma, pentru ca de aceea m-a adus El pe lume, am capatat stiinta si puterea de a-mi face din aceasta teama o placere. Si, mai ales, ma tem de mine insumi, de slabiciunile mele omenesti. Dar aceasta cea mai mare teama a mea este mult usurata de placerea iubirii Celui in care am incredere.