POT SA SE MUTE MUNTII

Isaia 54:10 - "Pot sa se mute muntii, pot sa se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine, si legamantul Meu de pace nu se va clatina", zice Domnul, care are mila de tine.

                        Dumnezeul-Cel-Putenic, Dumnezeul care poate muta orice munte acolo unde El vrea, chiar El fiind Creatorul acelui munte si a locului pe care e afla muntele, Dumnezeul-Acesta e mai statornic in iubirea ce ne-o poarta decat o mutare de munte. Poate muta muntii acolo unde vra El, Dumnezeu, dar iubirea Lui pentru mine nu vrea sa si-o mute. Iar pentru mine nu este important daca muntele se afla aici sau acolo, eu stiind ca muntele e acolo unde vrea Dumnezeu sa se afle, pentru mine este important sa stiu ca iubirea Lui pentru mine se afla, de nemutat, acolo, in sufletul lui Dumnezeu. Si stiind acest lucru sa capat o siguranta pe care, apoi, stiind ca sunt facut dupa chipul si asemanarea Acestui Dumnezeu, sa mi-o intaresc, in asa fel incat ea, siguranta in iubirea de nemutat a lui Dumnezeu, sa fie izvorul unei iubiri la fel de mari si de nemutat ca iubirea lui Dumnezeu. Numai o stfel de iubire e capabila sa-L iubesca pe Dumnezeu asa cum merita El iubit, si sa-si iubesca aproapele cu o iubire care sa fie oglindirea iubirii de Dumnezeu. Este mare si de nemutat iubirea lui Dumnezeu, iar cea despre care unii, citind Vechiul Testament, ar putea zice ca este ura lui Dumnezeu impotriva unor mari greseli ale unora dintre cei creati de El, nu este decat o alta forma, plina de mustrari, dar si de ciuda, a iubirii lui Dumnezeu pentru omul gresitor, mai ales pentru omul persistent in greseala. Este  mare iubirea lui Dumnezeu, este cat Universul creat de Dumnezeu de mare, este cat Insusi Dumnezeu de mare, incat loc de altceva nu poate exista. Loc de 'altceva' exista doar in iubirile omenesti, cele mai multe dintre ele nefiind oglindirea fidela a iubirii lui Dumnezeu. Libertatea pe care Dumnezeu i-a dat-o omului l-a impins pe om sa-si perverteasca iubirea. Dar Dumnezeu prefera un om liber, avand deci o iubire posibil supusa pervertirii, decat un om supus, avand totusi, prin supunere, o iubire de nepervertit. Numai iubirea unui om liber, atunci cand este nepervertita, poate fi o oglindire fidela a iubirii divine. Dumnezeu nu vrea sa fim gresitori in iubire, dar nici nu vrea, niste supusi total Lui facandu-ne, sa ne fi inzestrat cu un sentiment de iubire al carui rost, tocmai datorita obligatiei, noi nu l-am  mai intelege. Libertatea ne poate perverti iubirea, dar numai ea, libertatea, da valoare iubirii. Liber fiind, si vrandu-ne  asemanari ale Lui, Dumnezeu nu ne putea face decat liberi. Liberi si sa ne clatinam si sa ne mutam iubirea,  dar liberi si sa ne-o facem neclintita, asemeni iubirii lui Dumnezeu. Liberi sa-L facem pe Dumnezeu sa se bucure de noi, sau sa-L facem pe Dumnezeu sa-i fie mila de noi. Dar neuitand  in niciun moment ca atat bucuria lui Dumnezeu, cat si mila lui Dumnezeu, sunt pline de iubirea Lui. Pentru a putea fi oameni, Dumnezeu ne-a dat libertate, iar, prin Dumnezeu, suntem raspunzatori pentru libertatea pe care El ne-a dat-o. Bine de noi inteleasa, libertatea trebuie sa ne intareasca, de nemutat facand-o, iubirea, atat pentru Dumnezeu cat si pentru oameni.

      Scriu aici si versiunea dupa Septuaginta, in traducerea lui B. Anania:

Isaia 54:10 - muntii nu se vor muta si dealurile tale nu se vor clinti; tot asa nici mila Mea nu-ti va lipsi si nici legamantul pacii Mele nu va fi calcat; aceasta, fiindca Domnul, Cel care-ti este tie milostiv, El a spus-o.