Iov 4:6 - Nadejdea ta nu-i neprihanirea ta?
Frica de Dumnezeu trebuie sa fie sprijinul nostru, dar o frica plina de speranta si intelegere, o frica plina de iubire. O evlavie. De cel pe care-l iubesti nu-ti poate fi teama ca te va pedepsi, ci iti poate fi teama ca tu ii vei gresi, nemeritandu-i iubirea. Iar daca acest lucru este valabil in relatiile dintre noi, oamenii, cu atat mai valabil devine el in relatiile dintre om si Dumnezeu. Stim ca Dumnezeu ne iubeste, dovada suprema fiind sangele Fiului Sau. Si atunci cum am putea noi sa nu-L iubim? Pentru ca El ne iubeste si pentru ca Il iubim, nu trebuie sa ne fie frica, sau, mai bine-zis, nu trebuie sa ne fie frica asa cum ne este frica de un om. Adica, trebuie sa ne fie frica de noi, de aplecarile noastre inspre a gresi, inainte de a ne fi frica de Dumnezeu. Sangele lui Isus a turnat multa iubire in aceasta frica. Aceasta multa iubire pusa in frica noastra de Dumnezeu, de catre Dumnezeu, inseamna si sa-I intelegem si sa-I aprobam micile pedepse. El stie mai bine cat le meritam. Si chiar, asemeni lui Iov, marile pedepse, macar ca la Iov nu despre o pedeapsa a fost vorba...Iubirea de Dumnezeu trebuie sa fie mai mare decat orice chin. "Trairile-Iov" trebuie sa fie trairile fiecaruia, caci fiecare suntem, in mai mica sau mai mare masura, niste Iovi. Iar cu cat suntem in mai mare masura Iov, cu atat suntem mai iubiti de Dumnezeu, cu atat mai mult devenim oameni ai lui Dumnezeu. Si, in cele din urma, ce inseamna o durere temporara fata de fericirea vesnica? Cei care vor sa ajunga la fericirea eterna nestiind sa renunte, uneori, la fericirea temporara, nu o merita nici pe una, nici pe cealalta. Cine intelege si traieste acest adevar devine liber, asemeni lui Iov. Liber fata de durerile pamantesi, dar "inlantuiti" intr-o mare iubire de Dumnezeu. Tocmai aceasta iubire ii face liberi. Aceasta este o relatie care trebuie sa ne stapaneasca: iubirea ne da libertatea, libertatea ne mareste iubirea. Si dintr-o iubire marita, intr-o iubire si mai marita, ajungem sa traim intr-o libertate care, la fel ca pe Iov, ne face imuni la durerile pamantesti. Asa intelegem ca durerile acelea nu sunt dureri, sunt altceva. Sunt insemne ale iubirii noastre de Dumnezeu.
Scriu aici si traducerea lui B. Anania, dupa Septuaginta:
Iov 4:5 - acum, cand si pe tine durerea te-a atins, te-ai aruncat asupra-i...
Iov 4:6 - Ce? frica ta de Domnul e oare nebunie? si tot asa nadejdea? si calea ta cea dreapta?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu