2 Cronici 25:2 - El a facut ce este bine inaintea Domnului, dar cu o inima care nu era intru totul data Lui.
O inima care nu este data intru totul lui Dumnezeu dezvaluie un suflet numai in parte dedicat Lui. Dumnezeu cunoaste inaintea fiecaruia dintre noi cat de mare este iubirea pe care I-o purtatam. Masura de apreciere a acestei iubiri ar trebui sa fie aceeasi pentru om, ca si pentru Dumnezeu. Dar din pacate, pentru marea majoritate dintre oameni, nu este asa. Cei mai multi dintre noi credem ca Dumnezeu poate fi iubit cu iubirea cu care ii iubim pe alti oameni. Dar nu este tocmai asa, iubirea pentru Dumnezeu trebuie sa fie divina si fara conditii. In iubirea pe care I-o purtam lui Dumnezeu, cuvantul "daca" nu ar trebui sa existe. "Daca" reveleaza o inima care nu este intru totul data lui Dumnezeu. "Iubeste-L pe Dumnezeu!" pus inainte de "Iubeste-ti aproapele!" inseamna nu numai intaietatea iubirii de Dumnezeu, dar si deplinatatea acestei iubiri. Dumnezeu trebuie iubit separat si altfel decat ne iubim aproapele. Dar nu-L putem iubi pe Dumnezeu, fara sa ne iubim aproapele si nici nu trebuie sa ne iubim aproapele inainte si mai mult decat Il iubim pe Dumnezeu. Ceea ce inseamna ca nu ne putem iubi aproapele neiubindu-L pe Dumnezeu. Cand este vorba insa despre a ne dedica inima lui Dumnezeu, acest lucru trebuie facut integral, cu multa osardie si cu multa bucurie. Iubirea de Dumnezeu, adica o inima intrutotul daruita Lui, este aducatoare de mare fericire. Suntem fericiti noi , fiecare, inaintea lui Dumnezeu, ca Il iubim din toata inima pe Dumnezeu. E fericit Dumnezeu, impreuna cu fiecare, ca fiecare il iubim din toata inima pe Dumnezeu. Iar modelul fiecaruia in aceasta iubire trebuie sa fie iubirea cu care Dumnezeu ne iubeste pe fiecare. O iubire de Dumnezeu care nu ne umple inima, arata ca nu Il intelegem pe deplin pe Dumnezeu, neiubindu-L pe deplin. Deplinatea iubirii de Dumezeu este masura iubirii de care fiecare suntem capabili.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu