Trebuie sa-i luam ca ghizi si aliati pe toti aceia despre care aflam ca au avut mare credinta, siguri fiind ca ei ne indruma spre Eterna Salvare. Iar Primul dintre ei, si Cel Mai Mare, este Isus Cristos. Noi, pacatosi ratacitori, avem nevoie de Salvare; El, Iertatorul-de-pacate nu, caci S-a nascut si traieste fara-de-pacat. El, care este "Acelasi, ieri si astazi si in veci", asteapta ca si noi sa fim ca El, sa nu fim schimbatori in Credinta, si nici cea mai mica ezitare sa n-o avem in trairile Credintei. Nemuritorul Isus a venit si a vrut sa moara, pentru a face din sangele Lui sangele Jerfei care ne salveaza pe toti. Dar nu toti vor sa fie salvati, fie din nestiinta, fie din necredinta. Chiar si pe acestia, Dumnezeu vrea sa ii salveze, eforturile Lui fiind infinit mai mari decat ale lor. Sa-si trimita Fiul la moarte, asadar sa moara si El, Dumnezeu-Tatal si Fiul una fiind, este de negandit, si, deci, de neinteles pentru cei care nu cred. Si care, de aceea, nu vor fi salvati. Nu pt. ca nu-si trimit fiii la moarte, sau pt. ca nu mor ei, ci pt. ca nu cred ca Dumnezeu a facut-o. Dar chiar si pt. ei, o moarte e necesara: moartea pacatului. E nevoie de moartea pacatului, pentru ca pacatul sa fie ispasit. A fost nevoie de moartea lui Dumnezeu pentru ca omul pacatos sa-si poata ispasi pacatele. Moartea lui Dumnezeu, moartea pacatului... Dupa moartea lui, pacatul nu mai trebuie sa invie, pactaul trebuie sa moara pt. vecie. Dupa moartea Lui, Dumnezeu trebuia sa invie, si a inviat. Dumnezeu traieste in vecie, altfel toate cele vazute si nevazute ale lumii n-ar mai avea nicio sustinere, si niciun rost. Iar daca Viata Suprema si Perfecta a acceptat moartea ei timp de trei zile, pentru vesnica noastra mantuire, inseamna ca a devenit foarte scumpa mantuirea, avand ea un pret atat de mare. Scumpa pentru Dumnezeu, dar, de cele mai multe ori si pentru cei mai multi dintre noi, ieftina, aproape gratis, caci ei sunt gata acum sa-si vanda mantuirea , care va fi atunci-candva, pe un blid de linte. Cu lintea se pot satura acum, mantuirea este doar o iluzie, netinandu-le de foame. Dar tot ei, cei mai multi, atunci cand sunt in suferinte, cand simt nevoia de mantuire, uita de pretul mic pe care i l-au pus, devenind, brusc, capabili sa faca sau sa dea orice pentru a o putea avea. Orice, inafara de binele si bunastarea lor, caci cine a fost capabil de o vanzare a mantuirii pe un blid de linte, nu poate fi capabil s-o pretuiasca la adevarata ei valoare. Ei sunt schimbatorii, cei pt. care mantuirea lor si a tuturor, a devenit un fel de marfa. Nu ca ei trebuie sa fim, ci trebuie sa fim ca Isus, aceiasi ieri si astazi si intotdeauna. Cristos si-a varsat sangele, murind pentru mantuirea noastra, noi vrem sa facem din Sangele Lui o marfa pe care s-o vindem mai scump decat a pretuit-o chiar El. Dar El nici macar nu Si-a vandut Sangele. L-a varsat fara sa pretinda nimic altceva decat credinta. Credinta care ne va mantui. Isus a facut posibila iertarea pacatelor noastre prin suferinta si moartea Sa. Nu a ezitat s-o faca, neschimbandu-si dorinta si planul. Venind din tot trecutul, si umpland intregul viitor, Dumnezeu-Fiul a venit la sfarsitul acestor zile, ceea ce inseamna fiecare zi, sa ne vorbeasca, prin El vorbindu-ne Dumnezeu-Tatal. Dumnezeu ne vorbeste prin Dumnezeu, El fiind Dumnezeu Adevarat din Dumnezeu Adevarat, El fiind oglindirea gloriei Lui si intiparirea Fiintei Lui, El, Dumnezeu-Fiul una fiind cu Dumnezeu-Tatal, deosebiri neputand exista. De aceea Dumnezeu L-a uns pe Dumnezeu cu un untdelemn de bucurie, trimitndu-L apoi, pentru noi si pentru a noastra mantuire, intr-o durere care ar trebui sa fie untdelemnul bucuriei noastre, caci, iata, putem fi salvati. Dumnezeu Si-a implinit Voia, Si-a facut datoria, mai trebuie s-o facem si noi. Dumnezeu L-a trimis pe Dumnezeu, si Dumnezeu n-a ezitat sa vina, sa ne redea Viata, caci El este Viata si Lumina noastra, Lumina care, prin moartea lui Dumnezeu, deci printr-un alt intuneric, a biruit intunericul. Lumina aceasta nu este o lumina care sa se stinga, Lumina aceasta nu este nici macar palpaitoare, ea, Lumina nascuta din Lumina Nenascuta, fiind aceeasi ieri si astazi si in veci. Este Lumina care ne-a adus Harul si Adevarul, Lumina din aceasta Lumina trebuind sa avem, nepalpitoare, fiecare in noi. Ea exista, pusa acolo inca de la intemeierea lumii, de catre Dumnezeu, noi trebuie doar sa o tinem aprinsa, nelesand-o sa se stinga, de noi sau de altii, in noi sau in altii. Caci daca ne-am nascut, a fost pentru ca Dumnezeu a vrut. Dorind nasterea noastra, a fiecaruia, Dumnezeu doreste sa pastreze, nepalpaitoare, Lumina Lui din noi. Luimina din afara, Lumina divina a lumii, nimeni n-o poate intuneca, dar Lumina de dinlauntru, Lumina divina a fiecaruia, fiecare si-o poate intuneca, daca vrea. Asa ne-a dorit Dumnezeu, si asa ne-a plamadit El, liberi sa ne intunecam Lumina. Liberi si suficient de neintelegatori pentru a o putea face, liberi si sufiecient de incapatanati pentru a o face, liberi si sufiecient de nehotarati pentru a ne lasa manati de tot felul de furtuni vrajmase. De aceea, pentru a tine aprinsa Lumina aprinsa de El in noi, Dumnezeu n-a ezitat sa vina printre noi, si sa suporte o suferinta de nesuportat pentru om. Omul, in loc sa-I multumeasca si sa-L urmeze, L-a dispretuit, si parasit, si nu L-a bagat in seama. Totusi, Om al durerii si obisnuit cu suferinta, El suferintele noastre le-a purtat, si durerile noastre le-a luat asupra Lui. S-a lasat strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre. Iar pedeapsa care ne da noua pacea a cazut peste El, si prin ranile Lui, suntem tamaduiti. Iar noi rataceam, si am ramas ratacitori, vazandu-ne fiecare de drumul nostru, uitand de Dumnezeu, facand sa palpaie Lumina Lui din noi. Si, totusi, Domnul a facut sa cada asupra Lui nelegiuirile noastre, ale tuturor. Domnul vrea sa alunge intunericul din noi cu vesnica Lui Lumina. Si pana la urma asa va fi, caci El este Dumnezeu, noi niste oameni, liberi, dar si neintelegatori, si inacapatanati, si nehotarati. Victoria finala va fi a lui Dumnezeu, suferinta Lui neputand fi zadarnica. Iar cei care, prin trairile lor, au fost de partea Lui, vor fi pusi in numarul celor mantuiti. Neintelegerea, incapatanarea si nehotararea noastra nu-L pot impidica pe Cristos sa fie Acelasi, ieri si astazi si in veci.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu