Amos 6:12 - Pot caii să alerge pe o stâncă? Sau poate cineva să are marea cu boii, de aţi prefăcut judecata în otravă, şi roada dreptăţii în pelin?
A preface judecata în otravă şi roada dreptăţii în pelin ce altceva înseamnă decât a nu-L iubi pe Dumnezeu? A nu-L iubi pe Dumnezeu ce altceva înseamnă decât a crede că poţi face caii să alerge pe o stâncă sau că poţi ara marea cu boii? Şi cal, şi stâncă, şi mare, şi val, şi bou sunt creaţii ale lui Dumnezeu, creaţii care îşi împlinesc scopul lor. Şi noi, oamenii, suntem creaţii ale lui Dumnezeu, dar nu ne împlinim scopul nostru, care este acela de a rămâne în iubirea lui Dumnezeu, căci acolo, în acea iubire, am fost noi creaţi. A rămâne în iubirea lui Dumnezeu înseamnă a fi iubitor de Dumnezeu şi a trăi iubirea pe care ştii că o are Dumnezeu pentru tine, însemnă deci a ne lăsa judecata aşa cum ne-a fost ea dată de Creator, şi a face din ea o roadă dulce, aşa cum este ea de Creator rodită. E simplu! şi totuşi e aşa de complicat! e complicat pentru că, moderni cum am ajuns să fim, noi nu mai putem crede că cineva, homo notorius, nu poate, dacă vrea el, care are atâţia bani, deci atâta putere, nu poate el deci ara marea cu boii. Iată! nici nu mai trebuie acum să credem că nu o putem face noi, dacă am ajuns să credem că o pot face alţii. Am uitat de Dumnezeu, şi noi şi alţii! El însă nu a uitat, nu uită de noi, pentru că El niciodată nu va preface judecata în otravă, şi roada dreptăţii în pelin.
Scriu aici şi varianta după Septuaginta, în traducerea lui B. Anania:
Amos 6:12 - Aleargă oare caii'n stâncărie? se ţin să nu necheze între iepe? Că'n calea voastră judecata nu-i judecată, ci mânie, iar roadele dreptăţii le-aţi prefăcut în fruct amar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu