ei sunt pietrele cununii împărăteşti

Zaharia 9:9 - Saltă de veselie, fiica Sionului! Strigă de bucurie, fiica Ierusalimului! Iată că Împăratul tău vine le tine; El este neprihănit şi biruitor, smerit şi călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgăriţe.

Zaharia 9:10 - Voi nimici carăle de război din Efraim, şi caii din Ierusalim, şi arcurile de război vor fi nimicite. El va vesti neamurilor pacea, şi va stăpâni de la o mare la cealaltă, şi de la râu până la marginea pămâtului.

Zaharia 9:16 - Domnul, Dumnezeul lor, îi va scăpa în ziua aceea, ca pe turma poporului Său; căci ei sunt pietrele cununii împărăteşti, care vor străluci în ţara Sa!

Zaharia 9:17 - O! cât  sunt de înfloritori! Cât sunt de frumoşi! Grâul va veseli pe tineri, şi mustul pe fete.

                                                             A venit smeritul, neprihănitul şi biruitorul Împărat, a venit călare pe mânzul unei măgăriţe, a venit ca un rob care spală picioarele robilor Săi, ca un rob stăpânitor  de la o mare la cealaltă, şi de la râu până la marginile pământului  a venit să ne spună, să ne convingă că noi suntem  pietrele cununii împărăteşti  pietre strălucitoare cu misiunea de a ne pune noi în locul spinilor cununii pe care alţii I-au pus-o pe frunte. Deşi ne-a mai spus că El nu a adus pacea, ci dezbinarea, noi trebuie să înţelegem că dezbinarea o aduce numai pentru aceia care, liberi fiind s-o facă, nu vor să iasă din dezbinare. Pe ceilalţi Domnul, Dumnezeul lor îi va scăpa în ziua aceea, ca pe turma poporului Său  acea turmă ale cărei cară de război vor fi nimicite  acea turmă căreia, şi pentru care Odrasla ... va vesti ... pacea  Odrasla va rămâne rob stăpânitor, rob-pentru că îi va servi pe toţi, spălându-le chiar şi picioarele, şi stăpânitor-pentru că el a devenit viaţa lor, adică trupul Lui e pâinea lor şi sângele Lui e vinul lor, deci El e înflorirea lor şi ei pot fi numai prin El înfloritori. Deşi în viitor, venirea Lui a avut loc deja, venirea Lui devenind un prezent continuu. A fost, este, va fi....Dumnezeu....Eu sunt Cel ce sunt....nu are timp al existenţei, El avănd viaţa în Sine, ceea ce înseamnă viaţă fără început ori sfârşit. Iar noi, oamenii care dorim să fim pietre ale cununii împărăteşti, trebuie să învăţăm să ştim simţi permanenţa divină, prin simţirea de fiecare clipă a venirii lui Dumnezeu în existenţa noastră. Nu L-am simţit la naştere, dar simţindu-L acum trebuie să ştim că a fost şi atunci. Nu L-am simţit încă la moarte, dar simţindu-L acum trebuie să ştim că va fi şi atunci. Intrăm în înflorirea divină numai făcându-ne din ea un prezent continuu. Prin mântuire Dumnezeu ne dă siguranţa că pâinea trupului Lui şi vinul sângelui Lui nu se vor termina niciodată pentru cei mântuiţi, căci tocmai acelea sunt Mântuirea.

  Scriu aici şi varianta după Septuaginta, în traducerea lui B. Anania:

Zaharia 9:9 - Bucură-te foarte, tu, fiica Sionului, rosteşte'te'n strigare, tu, fiica Ierusalimului; iată! Împăratul tău vine la tine drept şi El Însuţi Mântuitor, blând şi călare pe asin pe mânz tânăr.

Zaharia 9:10 - Şi El va nimici carele din Efraim şi caii din Ierusalim; şi arcul de război fi-va nimicit; şi belşug va fi şi pace din partea neamurilor; peste ape va stăpâni pân'la mare şi peste râuri pân'la marginile pământului.

Zaharia 9:16 - Şi Domnul, Dumnezeul lor, în ziua aceea îi va mântui - da! pe poporul Său ca pe o turmă - căci pietre sfinte se vor da de-a dura pe acest pământ al Său.

Zaharia 9:17 - Că orice este bun e-al Lui, şi tot ce e frumos e de la El: grâu pentru tineri şi vin înmiresmat pentru fecioare.