"Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu"

Zaharia 4:6 - Atunci el a luat din nou cuvântul, şi mi-a zis: "Acesta este cuvântul Domnului către Zorobabel, şi sună astfel: *Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu!* - zice Domnul oştirilor."

Zaharia 4:7 - Cine eşti tu, munte mare, înaintea lui Zorobabel? Te vei preface într-un loc şes. El va pune piatra cea mai însemnată în vârful Templului, în mijlocul strigătelor de: "Îndurare! îndurare cu ea!"

                                      Puterea omului, putere de zidire şi putere în Spirit, nu e putere, nici tărie dacă nu vine prin Spiritul Domnului oştirilor, Spirit căruia munţii nu-I pot sta împotrivă, dacă o fac se prăbuşesc, prefăcându-se  într-un loc şes   Spirit căruia nicio împotrivire nu-I poate sta împotrivă, dacă încercă să o facă devine neputincioasă, prin lipsă de Spirit. Doboară munţi Duhul lui Dumnezeu, atunci când munţii trebuiesc doborâţi, sau înalţă munţi Duhul lui Dumnezeu, atunci când munţii trebuiesc înălţaţi, neexistând puteri care să I se poată opune. Uneori, şi nu de puţine ori, Duhul lui Dumnezeu lucrează prin oameni, oameni care devin puternici pentru că devin purtători de sporit Spirit divin. Fiecare dintre noi suntem purtători de Duh divin, Duh chiar de Creator pus în sufletul nostru...  ...şi omul s-a făcut astfel un suflet viu. (Gen. 2:7)  Duh pe care suntem liberi apoi să ni-l sporim sau să ni-l micim, funcţie de propiile simţiri. Iar prin sporire putem să facem din Spirit un munte, pe munte să aşezăm o cetate, în cetate să zidim un templu, toate dedicate lui Dumnezeu. Acest templu zidit în cetatea de pe muntele credinţei noastre, are pusă  piatra cea mai însemnată în vârful lui, şi strigătele de  Îndurare! îndurare cu ea!   nu vor mai fi zadarnice, pentru că are un aşa Spirit îmbogăţit. Deci iată! prin îmbogăţire cu cele ce sunt de la Dumnezeu, deci prin puterea şi tăria Duhului Sfânt, Duhul nostru devine şi munte, şi cetate, şi templu, şi loc preasfânt în templu, loc care Îl are pe Domnul de neclintit acolo. Adică, putem deveni toţi prin credinţă  Zorobabel, constructori deci ai propriilor temple, aşa încât să-i spunem muntelui necredinţei, care e cât un munte şi ea, cine eşti tu, munte mare, înaintea mea?  Te vei preface într-un loc şes!  Aşa ne înălţăm muntele credinţei, şi ni-l întărim apoi, ajutaţi mult de Domnul, prin puterea şi tăria Lui, spornic turnate în puterea şi tăria noastră. Dacă ne ajutăm noi mult, Dumnezeu ne ajută şi mai mult!