Ezechiel 34:4 - "Nu întăriţi pe cele slabe, nu vindecaţi pe cea bolnavă, nu legaţi pe cea rănită; n'aduceţi înapoi pe cea rătăcită, nu căutaţi pe cea pierdută, ci le stăpâniţi cu asuprire şi asprime!"
Ezechiel 34:6 - "Turma Mea rătăceşte pe toţi munţii ş pe toate dealurile înalte; oile Mele sunt risipite pe toată faţa ţării, şi nimeni nu îngrijeşte de ele, nici nu le caută."
Ezechiel 34:8 - "Pe viaţa Mea! zice Domnul Dumnezeu, pentru că oile Mele au ajuns de jaf, şi sunt prada tuturor fiarelor câmpului, din lipsă de păstor, pentru că păstorii mei n-au nicio grijă de oile Mele, ci se păşteau numai pe ei înşişi, şi nu păşteau oile Mele" -
Ezechiel 34:15 - "Eu Însumi Îmi voi paşte oile, Eu le voi duce la odihnă!" zice Domnul Dumnezeu.
Ezechiel 34:16 - "Voi căuta pe cea pierdută, voi aduce înapoi pe cea rătăcită, voi lega pe cea rănită, şi voi întări pe cea slabă. Dar voi păzi pe cele grase şi pline de vlagă: vreau să le pasc cum se cade."
Ezechiel 34:31 - "Voi sunteţi oile Mele, oile păşunei Mele, şi Eu sunt Dumnezeul vostru!" zice Domnul Dumnezeu.
Uneori, unii dintre noi spun că Dumnezeu e prea autoritar, chiar crud câteodată. Cum altfel-spun ei-ar putea fi caracterizat un Dumnezeu care comandă nu întăriţi pe cele slabe, nu vindecaţi pe cei bolnavi, nu aduceţi înapoi pe cea rătăcită, nu căutaţi pe cea pierdută... Ei însă cred că cei slabi sunt slabi pentru că i-a făcut Dumnezeu slabi, la fel şi pentru cei bolnavi, rătăciţi ori pierduţi, iar acum tot Dumnezeu comandă să îi lăsăm aşa. Numai că toţi cei slabi, rătăciţi, pierduţi ori oricum altcumva, sunt aşa pentru că vor ei să fie aşa, aşa înţeleg să-şi asume libertatea. Comanda lui Dumnezeu nu întăriţi pe cele slabe ar trebui înţeleasă: "lăsaţi-i să rămână slabi pe cei care vor să rămână slabi" Dacă ei însă nu vor să rămână aşa, primul care îi va ajuta va fi Dumnezeu. Apoi vor putea intra şi ei în turma lui Dumnezeu, şi chiar dacă la început nu vor înţelege de ce trebuie să aibă un păstor turma aceea, un păstor de care ei va trebui de acum să asculte, Dumnezeu va vaea grijă să îi facă să înţeleagă şi asta, făcându-i sî înţeleagă că de fapt, primul lor bun păstor, primul nostru bun păstor după Bunul Păstor este, trebuie să fie chiar gândul nostru bun, gând pe care ni-l întăreşte Dumnezeu, aşa-încât, cu gânduri bune alături de Bunul Păstor, să devenim turma pe care Însuşi Dumnezeu o paşte. Aşa trebuie să ne osârdim să fim pentru a simţi că Dumnezeu ni se adresează şi nouă atunci când spune Eu Însumi Îmi voi paşte oile, Eu le voi duce la odihnă, voi căuta pe cea pierdută, voi aduce înapoi pe cea rătăcită, voi lega pe cea rănită şi voi întări pe cea slabă. Iar a simţi că Dumnezeu ni se adresează şi nouă atunci, înseamnă a ne simţi plini de valgă pentru Acel Dumnezeu pregătit să ne spună Voi sunteţi oile Mele, oile păşunii Mele, şi Eu sunt Dumnezeul vostru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu