Tu erai plăcerea mea

2 Samuel 1:26 - Mă doare după tine, frate Ionatane!

                           Tu erai plăcerea mea,

                           dragostea ta pentru mine era minunată,

                           mai presus decât dragostea femeiască.

                                       Iubește-L pe Domnul Dumnezeul tău, iubește-ți aproapele!  fă-ți frate din oricare aproape al tău, fă-ți iubită din orice femeie, fără să o dorești animalic, iubind-o ca pe o ființă asemeni ție zămislită de Dumnezeu. Cum îți iubești aproapele, așa Îl iubești pe Dumnezeu, cum Îl iubești pe Dumnezeu așa te iubești pe tine, cum te iubești pe tine așa iubește-ți aproapele, cu iubirea pe care o simți atunci când simți că Îl iubești pe Dumnezeu. Este un fel de Sfântă Treime iubirea: Dumnezeu, tu și aproapele tău. A-ți face plăcere dintr-un aproape al tău însemnă a-ți face plăcere din Dumnezeu, a simți că dragostea aproapelui tău e minunată însemnă a simți minunăția dragostei lui Dumnezeu, a simți minunăția dragostei lui Dumnezeu înseamnă a te bucura de sufletul pe care ți l-a dat Dumnezeu, suflet care fără dragostea de Dumnezeu și de aproape nu valorează nimic. Așa cum L-a durut mai tare pe Dumnezeu dragostea Lui pentru tine decât te-a durut pe tine, dovada e crucea cristică, așa trebuie să te doară pe tine mai mult decât îl doare pe el dragostea ta pentru el, pentru aproapele tău. Aceasta este adevărata trăire a vieții insuflate în om de Dumnezeu. Este ceea ce a simți David când spune mă doare după tine frate Ionatane. A ne face frați în dureri înseamnă a ști să ne bucurăm cu adevărat de vaiața insuflată în fiecare dintre noi de Dumnezeu.

    Scriu aici și varianta după Septuaginta, în traducerea lui B. Anania:

2 Regi 1:26 - O! frate Ionatan, tristeții mele hrană!

                      mi-ai fost atât de scump!

                      iubirea ta mi te-a făcut minune

                      mai sus decât iubirile femeii.