2 Împărați 6:17 - Elisei s-a rugat, și a zis: ”Doamne! deschide-i ochii, să vadă!” Și Domnul a deschis ochii slujitorului, care a văzut muntele plin de cai și de cară de foc împrejurul lui Elisei.
Ne deschide ochii Domnul, ni-i deschide atât pe cei cu care vedem înafară, cât și ochii spirituali ai sufletului, ochi cu care nu vedem muntele plin de cai și cară de foc dar putem vedea focul carălor, minunăția cailor. Cu ochii vederii vedem, cu ochii simțirii simțim. Și pe primii, și pe aceștia din urmă ni-i deschide Dumnezeu, ni i-a deschis la naștere, și o face de atunci de câte ori este nevoie. Nu degeaba ne-a înzestrat Dumnezeu cu acești ochi, iar cei care îi au degeaba, degeaba au trăit. Dumnezeu a făcut muntele să-l vedem, și să știm că acolo unde a vrut Dumnezeu să fie, acolo este muntele, și a făcut focul să-l simțim, și să știm că așa cum vrea Dumnezeu să fie, așa este focul. Așa cum vrea Dumnezeu, dar și așa cum îl merităm fiecare: mistuitor, dacă merităm un foc mistuitor, sau nemistuitor dacă merităm un foc nemistuitor. Pentru a înțelege ce putem merita, Dumnezeu ne deschide ochii, iar noi îi putem ține deschiși, să vedem muntele și focul, și văzând să înțelegem, ori îi putem ține închiși, să nu vedem nimic. Domnul ni-i deschide iarăși, dar dacă noi îi închidem mereu.....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu