2 Samuel 18:33 - Atunci împăratul, cutremurându-se, s-a suit în odaia de sus a porții, și a plâns. Pe când mergea, zicea: ”Fiul meu Absalom! Fiul meu, fiul meu Absalom! Cum n-am murit eu în locul tău! Absalom fiul meu, fiul meu!”
Oare Împăratul Yahveh cum a plâns când I-a murit Fiul? Nu știm, dar cunsocându-L bine, și cunoscându-L bine și pe Fiul Său, ne-am putea închipui. Eli! Eli! Lama sabachtani? nu însemnă în niciun fel că Tatăl Și-ar fi părăsit Fiul, înseamnă o atenționare a noastră din partea Tatălui și Fiului, prin Duhul Sfânt, asupra durerilor pe care le-am simți dacă am fi abandonați de Dumnezeu, dar mai poate însemna și că în clipele rostirii acelor cuvinte Cristos ne-a arătat cât de pregătit este să ne preia durerile. Deci după Eli! Eli! Lama sabachtani? Îl auzim parcă pe Yahveh: ”Fiul Meu! Fiul Meu Isus! Eu am murit împreună cu Tine, Tu ai murit împreună cu Mine, căci noi doi una suntem. Dar Duhul Nostru Sfânt ne va învia!” Nu a murit David în locul fiului său Absalom, pentru că așa a vrut Dumnezeu să se întâmple, David trebuia să fie și să rămână David, dar tot Dumnezeu a vrut să-I moară Fiul, pentru a ne recupera, prin acest sacrificiu, pe toți. Multe jertfe au făcut oamenii, unele plăcute altele neplăcute lui Dumnezeu, dar Dumnezeu a hotărât să facă o singură jertfă, vărsarea sângelui Fiului Său, spre mântuirea noastră, dar și pentru a ne arăta ce însemnă o adevărată jertfă. Sentimentul părăsirii Fiului de către Tată, despre care Fiul știa că nu Îl va părăsi nicicum, este chiar el, acel sentiment, un fel de jertfă. Cum n-am murit eu în locul tău! spus de David devine: ”Eu am murit împreună cu Tine!” spus de Yahveh.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu