2 Împărați 15:12 - Astfel s-a împlinit ce spusese lui Iehu Domnul, când zisese: ”Fiii tăi, până la al patrulea neam, vor ședea pe scaunul de domni al lui Israel.”
Toate câte ni se întâmplă, nouă și popoarelor, ni se întâmplă ca împlinire a celor spuse de Domnul. Știe dinainte Domnul ce i se va întâmpla unui om, ori unui popor, căci toate întâmplările sunt de El hotărâte. Și totuși, răspunderea este a noastră, popor sau individ, căci nu știm niciunul exact ce a hotărât Dumnezeu, de aceea fiecare putem lua hotărâri care pot fi în concordanță cu cele ale lui Dumnezeu, sau contrare lor. Hotărârile primordiale, pentru individ ori pentru popor, sunt luate de Dumnezeu, în deplină concordanță cu gândirea Lui, deci sunt toate hotărâri bune. Dacă omul ori poporul le împlinește pe acelea, este bine, dacă împlinește altele este rău. Dumnezeu ne hotărește viața, și hotărârile Lui sunt bune, dar de trăit ne-o trăim noi, fiecare, ne-o trăim trăind în libertatea pe care ne-a dat-o Dumnezeu, care a vrut să fim ca El. Liberi, putem să nu păcătuim. Liberi, putem să ne rătăcim. Numai în libertate credința poate fi credință iar păcatul păcat. Marile evenimente ale vieților noastre, cele de Dumnezeu hotărâte, ni se întâmplă, dar maniera în care ni se întâmplă depinde de noi. Dumnezeu ne întinde trandafirul, noi trebuie să fim atenți cum îl apucăm, să nu ne înspinăm.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu