2 Împărați 2:9 - După ce au trecut, Ilie a zis lui Elisei: ”Cere ce vrei să-ți fac, înainte de a fi răpit de la tine!” Elisei a răspuns: ”Te rog să vină peste mine o îndoită măsură din duhul tău!”
A cere să ai o îndoită măsură din duhul cuiva, ce altceva însemnă decât a zice că duhul are măsură, având măsură el există material, fără să fie totuși materie, fiind totuși măsurabil. Spiritul este acela care dă greutate omului, și nu carnea. După putrezirea cărnii rămâne greutatea spiritului, cu această greutate ne vom prezenta înaintea lui Dumnezeu, în funcție de ea vom fi noi cântăriți. Cere Elisei îndoită măsură din duhul lui Ilie, dar el, Elisei, știe că Ilie avea o măsură a spiritului atât de mare încât, chiar îndoit plecată de la el, va ajunge totuși înjumătățit la Elisei, dar chiar și așa spiritul lui, al lui Elisei cel de dinainte de Ilie, se va dubla. Pare a se juca cu măsurile duhului Dumnezeu, dar nu o face, El vrea doar să ne spună că măsura duhului nostru este dată de credința noastră în Dumnezeu, și de ce facem cu această credință. Se știe cât de mare a fost credința lui Ilie, și cât de mare a devenit credința lui Elisei. Trebuie să cerem spirit îndoit, și așa să îl și luăm, de la cei despre care știm că au o mare măsură a spiritului. Și așa ne putem spori noi nouă greutatea duhului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu