Samuel s-a rugat Domnului

1 Samuel 8:6 - Samuel n-a văzut cu plăcere faptul că ziceau: ”Dă-ne un împărat, ca să ne judece”. Și Samuel s-a rugat Domnului.

1 Samuel 8:7 - Domnul a zis lui Samuel: ”Ascultă glasul poporului în tot ce-ți va spune, căci nu pe tine te leapădă, ci pe Mine mă leapădă, ca să nu mai domnesc peste ei.”

                                    Popor care Îl leapădă, sau, mai bine-zis, vrea să-L lepede pe Dumnezeu...istoria se repetă....s-a repetat de atâtea ori, culminând cu lepădarea prin crucificare a lui Cristos....popor care vrea să Îl lepede pe Dumnezeu, Samuel care se roagă lui Dumnezeu, Samuel care știe că Dumnezeu nu poate fi lepădat, dar mai știe și că Dumnezeu nu leapădă. Pe om sau pe popor. De aceea  ascultă glasul poporului și anume, acel glas care cerea dă-ne un împărat ca să ne judece!  În ce greșea poporul în această cerere a lui, care de altfel pare foarte normală, căci întotdeauna, în orice comunitate, trebuie să existe judecători? Greșea în aceea că vroia să pună pe acest împărat-judecător mai presus decât pe Dumnezeu, de aceea El spune căci nu pe tine te leapădă, ci pe Mine mă leapădă, ca să nu mai domnesc peste ei.   A nu lepăda un om e un lucru bun, dar acest lucru trebuie să se întâmple fără lepădarea lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, nu ne putem iubi aproapele fără să-L iubim pe Dumnezeu, după cum nu Îl putem iubi pe Dumnezeu fără să ne iubim aproapele. Iubirea nu poate cuprinde lepădare. Nu L-au iubit pe Cristos cei care L-au trimis pe cruce. Iar faptul că niciodată Dumnezeu nu ne leapădă e o dovadă a iubirii care ne-o poartă.