Iosua 19:42 - Şaalabin, Aialon, Iitla
Sunt, aceste localităţi, parte din hotarele moştenirii lui Dan. Astăzi cine şi cum mai ştie de ele, cine mai ţine cont că ele ar trebui să existe, şi ar trebui respectate? Foarte puţini, dacă nu chiar nimeni. Ceea ce însemnă că hotarele terestre se uită, se schimbă, se încalcă, consecinţele fiind tot felul de lupte şi războaie. Dar pentru respectarea hotarelor spirituale cine se luptă? Cum se luptă? Cât se luptă? Şi care sunt aceste hotare spirituale? În mod evident ele sunt Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt iar al patrulea hotar, cel care închide laturile moştenirii fiecăruia, este sufletul fiecăruia. Dacă ar sta omul între aceste hotare ale moştenirii lui spirituale, altfel ar arăta lumea, alta ar fi viaţa. Dacă ar fi stat Adam între aceste hotare, păcatul n-ar fi intrat în interiorul lor. Dar sufletul omului, una dintre laturile hotarului, liber fiind precum celelalte trei, dar înţelegându-şi altfel decât ele libertatea, a fost folosit chiar de om ca o portiţă de evadare spre alte hotare. Iar omul astfel evadat, are impresia că acolo, între alte hotare, îi este mult mai bine, între acele străine hotare binele luând altă înfăţişare decât între hotarele între care omul ar fi făcut bine să rămână. Le este bine oamenilor între străine hotare, dar uneori, şi nu rareori, îi este şi rău. Şi ce face el atunci? Fuge, se întoarce între hotarele între care abia acum, după această necesară fugă, necesară dar acuzatoare, abia acum înţelege ce bine ar fi fost dacă ar f rămas de la început acolo. Şaalabin, Aialon, Iitla aproape nimeni nu mai ştie de ele, dar Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt nu se poate să le uităm. Căci oriunde am merge, între orice străine hotare, sufletul tău, parte din hotar, tot între Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt te va aduce, căci aceasta este partea firească de moştenire a fiecăruia. Viaţa trăită între hotare străine e ca o evadare, viaţa trăită între adevăratele hotare ale moştenirii fiecăruia este adevărata trăire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu