Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu

Rut 1:16 - Rut a răspuns: ”Nu stă de mine să te las și să mă întorc de la tine! Încotro vei merge tu, voi merge și eu, unde vei locui tu voi locui și eu; poporul tău va fi poporul meu, și Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu;

Rut 1:17 - unde vei muri tu, voi muri și eu, și voi fi îngropată acolo. Facă-mi Domnul ce vrea, dar nimic nu mă va despărți de tine, decât moartea!”

                                ”Iubește-L pe Domnul Dumnezeul tău și iubește-ți aproapele” capătă uneori și forma unor trăiri precum cea a lui Rut. Trebuia să aibă o astfel de trăire moabita Rut, căci din ea provine David. Știa îndemnul ”iubește-ți aproapele!” Rut, căci de aceea face ce face, și mai ales știa îndemnul ”iubește-L pe Domnul, Dumnezeul tău!” căci de aceea zice Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu  ea, moabita care îl avea ca dumnezeu pe Chemoș. Era din lumea lui Yahveh Rut mai mult decât erau altele, care erau deja în lumea lui Yahveh. Se recunosc oriunde ar trăi ei oamenii Domnului. Sunt cei care sunt capabili să spună unui aproape de-al lor facă-mi Domnul ce o vrea, dar nimic nu mă va despărți de tine, decât moartea.   S-o spună, dar mai ales să facă așa. Când se întâlnesc doi oameni de-ai Domnului, acesta este lucrul care se întâmplă: unirea spirituală, unire de nedespărțit, în Dumnezeu.  nimic nu mă va despărți de tine, decât moartea trebuie înțeles că astfel de oameni nu se vor despărți spiritual niciodată, pentru că, oameni ai Domnului fiind, ei nu vor gusta moartea. Despărțirea temporară din răstimpul îngropării lor este atât de nesemnificativă încât nici nu trebuie considerată despărțire.  Unde vei muri tu voi muri și eu, și voi fi îngropată acolo  asta înseamnă: o trăire veșnic împreună în nemurire. Persoane precum Rut îmbogățesc lumea lui Dumnezeu, atât prin ele însele, cât și prin urmașii lor. Persoane precum Rut ne dovedesc că cele două porunci esențiale ale lui Dumnezeu pot deveni o trăire firească, sentimentul de iubire pentru Dumnezeu și pentru oamenii de lângă ei fiind strâns împletit cu personalitatea lor, cu felul lor de a fi. A fi om înseamnă a fi al lui Dumnezeu, a fi al aproapelui tău și, la urmă, a fi al tău. La urmă, dar atât de îmbogățit, căci ajunge bogat la el însuși acela care trece mai întâi pe la Dumnezeu și pe la cei de lângă el. Rut ne arată că așa este, sau, mai bine-zis, ne arată Dumnezeu prin Rut. Facă-mi Domnul ce o vrea nu e o consolare, ci un semn de iubire, iubire până la abandonare.