Cine sunt eu...?

1 Samuel 9:21 - Saul a răspuns: Oare nu sunt eu beniamit, din una din cele mai mici seminții ale lui Israel? Și familia mea nu este cea mai mică dintre toate familiile din seminția lui Beniamin? Pentru ce, dar, îmi vorbești astfel?

1 Samuel 18:18 - David a răspuns lui Saul: ”Cine sunt eu și ce este viața mea, ce este familia tatălui meu în Israel, ca să fiu ginerele împăratului?”

                                       Oricât de mare ar fi, cât de mic este omul față de Dumnezeu...!!! Apoi oamenii într-adevăr mari se simt mici și față de alți oameni. Așa au fost Moise, Samuel, David, dintre oamenii pomeniți în Biblie, dar și alții precum ei. Aceștia se încadrează în dorința lui Cristos de a ne face robi unii altora. Ei se simt ultimii, ei, care sunt primii. ei se simt ultimii, și nici nu vor să ajungă primii, și anume, primii în înțelesul omenesc al cuvântului. Căci ei știu că ”cei din urmă vor fi cei dintâi” de la oameni transferat înspre Dumnezeu, însemnă că cei care se încadrează în fericirile cristice, și care, din punct de vedere omenesc, par atât de ”la urmă”, sunt cei care vor fi iubiți mai întâi, deci mai mult, de Dumnezeu. Oameni precum Moise, Samuel ori David, sunt cei ”de la urmă” pentru că așa sunt ei la modul natural, așa i-a făcut Dumnezeu, și ei rămân așa cum i-a făcut Dumnezeu. Familia mea...cea mai mică din toate familiile din seminția lui Beniamin...una dintre cele mai mici seminții din Israel vrea să însemne că Dumnezeu are alte unități de evaluare decât noi, oamenii, că El cunoaște adevărata valoare a fiecăruia, mare sau mic, valoare care este dată, înainte de orice, de capacitatea fiecăruia de a iubi, și de a se simți liniștit cuprins în fericirile cristice.