Nu numai cu voi închei legământul

Deuteronom 29:14 - Nu numai cu voi închei legământul acesta încheiat cu jurământ,

Deuteronom 29:15 - ci atât cu cei care sunt aici printre noi, de faţă în ziua aceasta înaintea Domnului Dumnezeului nostru, cât şi cu cei ce nu sunt aici printre noi în ziua aceasta.

                                  Legământul [...] încheiat cu jurământ  necesită existenţa a două părţi, iar atunci când jurământul legământului vine numai dintr-o singură parte, legământul nu este complet, el putând fi încălcat dinspre partea care nu a jurat. Baza legală a jurământului dintre Dumnezeu şi om este viaţa pe care Dumnezeu i-a dat-o omului, care este altfel decât viaţa pe care Dumnezeu a dat-o tuturor celor care au viaţă, prin faptul că numai omului i-a împodobit Dumnezeu viaţa cu duhul pe care El, Dumnezeu, i l-a insuflat omului la creaţie. Purtăm, genetic, în noi un spirit divin, noi oamenii care avem chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Or fi semănând maimuţele cu omul, dar cu Dumnezeu ele nu seamănă, cu Dumnezeu semănăm numai noi, oamenii, aceasta fiind dovada supremă că nu provenim din maimuţe. Fiind deci asemănători, prin spirit, cu Dumnezeu, şi ştiind că Dumnezeu a făcut un jurământ la încheierea legământului cu noi, şi noi suntem obligaţi, dacă vrem într'adevăr să ne asemănăm cu El, să facem acelaşi jurământ. Cum îl putem face? Jurându-I, fiecare în parte, Dumnezeului nostru Creator, să ţinem legământul încheiat de către Acesta cu noi în ziua aceea în care noi nu am fost prezenţi printre cei atunci prezenţi. Ceea ce înseamnă că ceea ce Dumnezeu numeşte ziua aceasta, înaintea Domnului Dumnezeului nostru  trebuie să devină pentru fiecare ziua în care fiecare a jurat Domnului, Dumnezeului nostru, să nu încalce legământul încheiat. Numai cu jurământ venit din ambele părţi un legământ devine adevărat. Din partea lui Dumnezeu jurământul a devenit adevărat încă din prima clipă a încheierii lui, căci ceea ce a făcut Dumnezeu în prima clipă a fost să jure că îşi va ţine legământul, ceea ce El ştie că se şi întâmplă. Deci îi revine omului sarcina adeveririi legământului printr-un jurământ. Că apoi va împlini sau nu acest jurământ, este o altă problemă, devenită mare problemă pentru aceia care nu îşi împlinesc jurământul, ori pentru aceia care nici nu vor să îl facă. Iată deci! trebuie să existe în viaţa fiecăruia dintre noi o zi a ratificării jurământului fiecăruia cu Dumnezeu. Ziua aceasta, înaintea Domnului, Dumnezeului nostru fiecare ne-o alegem.

    Scriu aici şi varianta după Septuaginta, în traducerea lui B. Anania:

Deuteronomul 29:14 - Şi nu numai vouă vă pun eu înainte acest legământ şi blestemul acesta,

Deuteronomul 29:15 - ci şi celor ce sunt astăzi aici împreună cu voi înaintea Domnului Dumnezeului vostru, precum şi celor ce nu sunt astăzi aici împreună cu voi.